Ea cu ochii nostri

   Astazi la lectia de Managementul Resurselor Umane, ne-am jucat :), am jucat ceva foarte interesant :)

Colegii mei mi-au facut o caracterizare, concomitent  si eu am fost nevoita sa imi fac una, caracterizarile au fost citite in fata altor colegi din alte grupuri.. Doamna Profesoara a ajuns la concluzia ca sunt Flegamtico-Sangvinica si mi-a mai zis sa nu ma las de blog si de scris :D

Nota! Regula era ca sa povestesti cit mai multe despre persoana data aleasa din grup, caracterizindui o anumita calitate prin citeva cuvinte, nefolosind acdjective directe.


Ea  cu ochii nostri :)
  " Lena - o fată aparent obișnuită, dar știm desigur că aparențele sunt înșelătoare.

Credem că capacitatea ei principală este de a se face evidențiată într-un colectiv, dar într-un mod discret, subtil, demonstrând multă perspicacitate și inteligență, măsurată în vorbele sale.

Din testele trecute anterior detectăm capacitatea ei de a tinde spre a fi un lider, dar pune accent și pe dorința sa de a se îmbogăți("Cursa șobolanului"),fără lipse materiale.

Calmul din glasul ei ar putea denota un caracter liniștit, dar cred că noaptea, înainte de somn probabil se gândește intensiv la viața ei care i-ar putea părea chiar zbuciumată, dat fiind faptul că lucrează și învață în același timp, încercând să organizeze acestea într-o formulă cât mai reușită și poate și e frustrată atunci când nu reușește asta.

       Motto:  "Ești bun cu ea, e bună cu tine". "

Eu cu ochii mei

   Un nou scop micut la fiecare rasarit si un nou rezultat la fiecare apus, deseori nu inteleg cum intr-o singura persoana incap atatea calitati opuse,pe cit de rece si calculata ma fac lucrurile importante, serioase si dificile, pe atat de emotiva ma fac detaliile si lucrurile marunte..

  Comunicativa? Da :) insa numai dupa 10 minute aflata in acel colectiv/ grup nou. Cu toate ca studiez la o facultate de profil tehnic si realist eu tot mai cred ca frumosul va salva lumea, de aici cred ca si dragostea mea nebuna fata de fotografie :)

  Am o regula, ii spun "Regula celor 3 sanse", consider ca orice om in lume are dreptul la ele. Se zice ca ma cam pricep in oameni , ca si intuitia e buna, insa asta nu m-a impiedicat sa calc pe aceleasi greble de 2 ori :)

  Tot timpul exista acel "Astept", astept Craciunul din octombrie si augustul din februarie.

  Oamenii cu adevarat importanti sunt doar cei dragi, lumea e intr-o permanenta schimbare, asa am fost , asa sunt si asa voi fi si eu  :).

   Si daa.. am si eu un viciu.. iubesc prea mult ciocolata!  <3

Sunt atat de diferite aceste 2 descrieri.. si totusi voi ce spuneti?

Acasa

.. dupa o saptamana nebuna si plina de lucru si canicula, si magazine, si drumuri lungi, am hotarat ca weekend-ul asta stau acasa, dorm mult si ma uit la un serial, amenajez putin camera, mai fac o curatenie prin haine, nimic important... numai odihna :)

  Zis si facut, toata ziua am dormit-o, trezita de tunetele de afara,am aprins laptopul si m-am uitat la 2 seri din Pretty little liars , dupa care ne-am  adunat toata familia la balcon sa  ne bucuram de ploaie :), demult nu am mai petrecut atat de linistit si de frumos o zi, acasa, fara griji, fara drumuri lungi si fara canicula.
  Mai spre seara am gatit cu mult drag si cu mult.... busuioc :D:D:D , mi-am adunat familia draga la masa.. si am vorbit, am vorbit mult...
  Sunt pregatita pentru saptamana de lucru ce urmeaza,  fericita si plina de pozitiv.

RE

Oare în câte limbi ale sufletului să tac
ca tu să mă auzi când te rostesc, suflet drag?
ce emoţie să mai adaug sau să mai iau
ca tu să poţi să îmi dai definiţia exactă în acest amalgam cu noi?
 Îţi mulţumesc că eşti...
 Îţi mulţumesc că sunt...
(Hanul povestilor)

În 2oi

Am avut o perioada incarcata, dificila, complicata  si obositoare in viata mea. Putini stiu asta,pentru ca am spus-o doar catorva persoane.In perioada urmatoare nu mai vreau sa ma gandesc la aceste lucruri.Singurul lucru la care vreau sa ma gandesc sunt zilele pe care le voi petrece alături de el,de omul care ma sustine neconditionat si in care gasesc un izvor nesfârșit de siguranță, de fericire si de iubire .Am avut zeci de probleme si amandoi stim ca o sa mai vina si altele.
Insa cred ca meritam cateva zile ,doar ale noastre,niste zile in care viata sa se rezume doar la noi doi,in care sa fim cat mai departe de rautate , negativ, oboseala si rutina .Am avut parte de asa o perioada grea in ultimele luni,  incat cateva zile departe de lume ne vor fi mai mult decat suficiente.
Nici nu-mi vine a crede ca voi petrece atatea clipe  alaturi de el ,al meu.Zile din acelea de liniste,calm si relaxare.Vom strabate zone frumoase si vom avea parte de momente pline de noi.Voi fi alaturi de cel mai bun barbat si in bratele lui ma voi simti cea mai norocoasa femeie din lume.(
                                       Asa ca continui sa visez la acel 20.

Let's just go walking in the rain.

... chiar in timpul somnului "de frumusete"  aveam momente de constientizare ca afara ploua , ploua frumos, des si racoritor.. somnul era prea dulce totusi ca sa ma ridic din patut si sa merg la balcon in dimineata asta devreme sa-mi bucur ochisorii cu aceasta ploita.. brizele de aer curat si-au facut foarte bine treaba, m-am trezit odihnita, alintata in racoarea diminetii si cu o pofta nebuna de viata!

  Ador ploia si racoare care o aduce cu ea.. cind e racoros afara , imi permit sa beau iubitul ceai cu lapte, am o dorinta nebuna de a zimbi in oglinda in timp ce imbrac iubita bluzita si-mi permit luxul de a lasa buclele in vint.
  Ploaia ma face sa cred ca dupa ea mereu urmeaza un nou inceput , cu aer curat si cu sansa de a redesena in istorioara ta ceea ce ploaia devreme de dimineata a sters.

Uneori..

.. am invatat ca pana si stilul in care scrii iti apartine si te reprezinta, am invatat ca Greselile fatale pornesc si sunt cauzate de lucrurile simple, am invatat enorm de mult astazi si ma simt cu citeva ginduri mai matura.. am oferit zimbete si imbratisari astazi, am facut fericiti oamenii dragi, i-am linistit :), am avut grija de mine,muulta grija de mine.. insa...

  eu tot nemultumita ma simt, uneori abandonata, alteori evitata.. uneori ignorata, alteori mult prea neimportanta.. poate exagerez, dar e normal sunt femeie si daca asta simt...asta spun... spun ce simt, simt ce traiesc. E o ora destul de tirzie , ar fi cazul poate intradevar sa ma duc la culcare si sa las nemultumirile pentru alta data, insa tot cu scirtiit de dinti o sa adorm.. si nu e chiar cel mai placut fel de a adormi..
  Uneori , deseori ma prind cum formulez ginduri si am o pofta nebuna de a scrie si de a ma spovedi, de a ma jelui.. insa ar fi fost cu mult mai usor de era un blog anonim, strain si nevizitat.
  Nu cer mult, 2 minute in care sa ma simt deosebita, iubita si importanta pentru cineva, astfel vampirul proaspat hranit cu atentie s-ar putea duce linistit la culcare cu dintii nescirtiind.

With him

  Trăiesc într-o poveste de ceva vreme, destinul mi-a oferit o șansă unică în viață, apropierea neașteptată si absolut intamplatoare dintre mine si El . Dezamagita profund in oameni, nici nu speram vre-o dată să mă mai îndrăgostesc atît de naiv și sincer . Plănuiam cu lux de amanunte cel de-al doilea semestru de la facultate si viitoarea afacere :) Planuri marete, femeia puternica din mine isi tot tine discursul, zilnic ,plina de incredere ca ma descurc si singurica foarte bine, fara sa am nevoie de nimeni alaturi..pana intr-o zi... cind mi-a placut felul cum m-a imbratisat, felul cum m-a privit, cum mi-a zimbit si faptul ca a ramas incintat de aroma parfumului meu :), treptat, usor..  a inceput a cuceri parti din sufletelul meu si ore bune din meditatiile zilnice ale mele.

  Imi parea foarte straniu ca pentru el totul conta, de la ce fac , cu ce ma ocup, pana la cele mai mici detalii. Recunosc , am invatat  sa cedez, am invatat sa inteleg, am invatat sa iert si sa nu judec. Am invatat ca si sentimentele altcuiva, in afara de ale mele, exista,am invatat din nou sa iubesc, nou, ca niciodata. M-a facut sa imi doresc sa fiu slaba in bratele lui si sa spun cu mindrie ca sunt iubita lui .
  A fost omul in fata caruia mi-am dezgolit sufletul si gindurile,in fata caruia am ramas eu, naturala, omul care m-a motivat sa ma schimb si  omul in care pana in prezent am cele 100% de incredere,  si cel care ma invata zi de zi sa zimbesc. A fost alaturi de mine in timpul celor 2 mari cazaturi ale mele fara ca sa banuiasca ceva, m-a sustinut si m-a salvat :) in orice mod in care puteam fi salvata la acel moment. 
  Nenumaratele ore petrecute in 2 isi spun cuvintele, in foarte scurt timp a devenit pentru mine cel mai important si cel mai drag sufletel, ma prind adesea uitindu-ma la el cum explica ceva foarte important , iar in mine striga din rasputeri fericirea si bate atat de rapid inima , iar in gind rostesc intruna .. Cît de mult te iubesc :)!

:)

.. trezita toata numai un zimbet si fredonind piesa de la alarma(oricit de straniu nu v-ar parea asta), am pasit cu mare drag in aceasta zi  :), vremea de afara, absolut superba,  m-a motivat sa aleg ceva ce nu am mai imbracat vre-o data din dulapiorul meu, sa imi pun accesorii colorate ,sa incalt tocuri si sa..zimbesc , permanent, caci e vara!!!
 Am o pofta nebuna de creatie, mi-am luat si "arma" cu mine..As avea nevoie insa de cineva care sa ma ajute ,sa imi implinesc, aceasta pofta de creatie  ..  si cine altcineva decit iubitul meu :)
 Zimbiti dragii si dragele mele, zimbiti! Caci afara e vara si e atat de frumos! Faceti lucruri nebune, scaladati-va, mancati cirese chiar in copac,scrieti, cintati , pozati, dansati, faceti orice ce va aduce zimbetul pe buze si sentimentul ca traiti! Eu una la sigur asta am sa fac!

Astăzi.

.. după o lucrare de curs sustinută, plină de senzori  și automatizări.. linistită stau în patuț și mă reîndrăgostesc de poezie :)

Te voi pândi ca un hoţ de iubire,

Să te văd, să te simt, ca să pot trăi,

Să te aud râzând de fericire,

Şi-al tău cristalin în suflet l-oi opri.

Cu lacrimi şiroaie pe umbră îţi alerg

,Iar locurile atinse cu patimi le sărut,

Că-mi eşti în minte şi nu pot să te şterg,

Şi-a mele sentimente, nu par a fi trecut.

  Te-ai reîntors…

După o tăcere lungă mormântuală,

Cel mai frumos sunet ce poate fi auzit,

Este a ta voce blândă, senzuală,

Ce învie sentimentele ce au murit.

Singura lumină ce poate să lucească,

După întunericul ce viaţa a vrut să mi-odeşire,

 Este cea venită din privirea-ţi îngerească,

Un vechi luceafăr reîntors la a sa iubire

.După frigul ce iubirea doreşte a îngenunchea

,Făcând-o să se simtă stingheră şiumilă,

Unica căldură ce mai poate radia,

Este cea din sufletu-ţi pur de copilă.

Iar după tristul meu destin primit,

Singura plăcere ce mi-am dorit s-apară,

Ai fost tu fiinţă cu trup nepreţuit,

Ce ai adus iubirea de odinioară.

Te-ai reîntors la mine chip de soare,

După atâta suferinţă ce-am purtat,

Sunt fericit acum, dar ştii tu oare,

Cât în durerea mea eu te-am strigat…?

Vreau sa fiu iubita pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce ti-ai dori sa fiu.

In adinc..

.. Sunt la fundul marii, ma inadus, nu am voie sa vorbesc ca ma sufoc, nu am voie sa pling ca sa economisesc aer si energie, nu am voie nimic decit sa lupt sa ies la suprafata. Privesc cu speranta in sus unde se vede acea lumina calda.. acolo sus unde aerul e din plin , unde e cald , luminos , multe suflete ce bat activ si in acelasi ritm. Nu am timp sa gindesc , nu am luxul sa fiu socata, nu am nimic, nu am pe nimeni decit pe mine. Tot ce pot sa fac si ce trebuie ,e sa dau din miini si picioare pana la disperare, sincron si cu o tehnica impecabila, nu am dreptul sa gresesc, lumina e departe iar unica sansa de a supravetui e sa ajung acolo din prima , a second chance doesn't exists anymore.
  Realizez nu trebuie sa lupt pentru nimeni, in primul rind trebuie sa lupt pentru mine, nu merita sa vrei sa traiesti pentru cei din viata ta ce nu te prea vor in viata lor.
-Prea crud spus.
-Dar e adevarat, daca ma doreau acolo sus cu ei, ma prindeau si ma tineau in corabioara in care pluteam fericiti cu totii , daca totusi nu aveau  cum sa ma prinda sau nu erau acolo cind am cazut, ma cautau aici la fund.
 Ma gaseau disperata, distrusa, straina, pe alocuri a nimanui, fara puteri si deloc gata de o lupta dura pana la lumina. Dar tot e mai usor sa urci cind cineva te trage , tot e mai usor sa inoti cind cineva e acolo in spatele tau gata sa te prinda de obosesti  si la urma urmei tot e mai cald acolo in adinc cind stii ca te inadusi dar macar in bratele cuiva.
 Nu trebuie sa uitam ca suntem jumatati iar in asa situatii avem nevoie de un intreg. De cealalta jumatate in spatele nostru ca sa ne sprijine, sau in fata noastra sa ne ghideze.
 Nu ai dreptul la nici o scuza de obosesti in inot, nu mai poti ,te duci la fund si de data asta nu stiu daca mai gasesti calea spre reflectia  luminii in apa , anume aceea de la suprafata calda si plina de oxigen pentru plamanii tai. In cel mai bun caz gasesti drumul spre lumina din apa, putin rece, putin oxigen dar suportabila si suficienta ca sa te trezesti si miine, in aceeasi mare.
Inghite in nod, pastreaza-ti puterile, pentru ca afurisita asta de zi, incepe din nou miine , de dimineata!

Weekends are about us..

                                                       And my pillow still smells like you..

Lectii de viata

 In fiecare dimineata dispozitia si dorintele sunt unele diferite, de cele de ieri ,sau maine. In unele zile am cautat ceva nou, noi provocari, am cautat noi lectii de viata cu toate ca mereu exista acea parte din mine care striga disperata  "Te indrepti spre o noua cazatura", nu neg au fost dimineti in care am ascultat de ea si alte dimineti(de cele mai multe ori) cand am inabusit-o cu un ras plin de viata si o melodie vesela , sa nu ma ia frica si sa ma razgindesc :).
 Cu inima plina de speranta am strigat lumii intregi idealurile mele, de adolescenta batrina,cum iubesc sa ma consider de la o vreme incoace, de cele mai multe ori asteptam aplauze, tot ceea ce primeam erau ploi de critici.

  Au mai existat și momente in care ranile trecutului m-au tinut legata de acel scaun al fricii , acel scaun atat de incomod si pufos pe care multi raman asezati ani intregi .

 O prietena de-a mea, acum, cateva luni facea glume , spunea ca sunt o naiva inraita si ca nu realizeaza cum dupa atatea caderi ma pot indragosti cu aceeasi ochi legati, am ras si eu in hohote, o fi fost o isterie ca acceptasem adevarul meu vechi ,sau un semn de acord cu ea nici acum nu stiu.

 Dintre aceste doua perioade din viața mea prefer zilele in care am riscat , in care am gresit dar m-am ridicat . Nu mereu am fost mai puternica dar pana la urma suntem tot oameni si avem slabiciunile noastre , iar slabiciunea mea e sa fiu o indragostita naiva :) . 

When it's black, Take a little time to hold yourself, Take a little time to feel around, Before it's gone, You won't let go, But you still keep on falling down, Remember how you saved me now, From all of my wrongs yeah, If there's love just feel it, If there's life we'll see it, This is no time to be alone, alone, yeah, I, wont let you go, Say those words, Say those words like there's nothing else, Close your eyes and you might believe, That there is some way out yeah, Open up, Open up your heart to me now, Let it all come pouring out, Theres nothing I can't take, If there's love just feel it, [ From: http://www.metrolyrics.com/i-wont-let-you-go-lyrics-james-morrison.html ] And if there's life we'll see it, This ain't no time to be alone, alone, yeah I, wont let you go, If your sky is falling, Just take my hand and hold it, You don't have to be alone, alone, yeah, I, won't let you go, And if you feel the fading of the light, And you're too weak to carry on the fight, And all your friends that you count on have disappeared, I'll be here, not gone, forever, holding on, Oh, If there's love just feel it, And if there's life we'll see it, This ain't no time to be alone, alone, yeah, I, wont let you go, If your sky is falling, Just take my hand and hold it, You don't have to be alone, alone, yeah, I won't let you go,

Foc in par!

   Astazi am revenit cu focul in par dupa ceva pauza..in urma cu jumate de an m-am hotarat ca ma vopsesc de-adevaratelea , ma fac bruneta ::) eram cit pe ce s-o fac , pana nu am primit o intrebare "Ai parul vopsit?".. raspuns nu, e a mea culoarea.. adie in  rosu de la tratament.. Raspuns primit? "Perfect! Sa nu ti-l vopsesti niciodata! E splendid." Multumesc, un zimbet in colt de buza si pusa pe ginduri de-a binelea, azi ma hotorasc .. imi aplic tratamentul din nou cu toate ca e cumparat si sta in geanta de 2 zile.. DONE! Roscata din nou..  :)


  Vorba aia , nu ai nevoie sa il vopsesti daca nu ai un fir de par sur :) Cu toate ca sper ca o sa gasesc vre-o data taria sa ma fac bruneta inchis sau roscata de-adevaratelea!

Am descoperit ca..

       Eu totusi ador orele tarzii din dimineti devreme! ♥

Ce n-as da noaptea sa fie de 24 de ore in care 12 sa le lucrez si 12 sa le visez :)

Semiintunericul

 .. in linistea asta.. :).. si in acest semiintuneric .. astazi cind eram in drum spre casa imi tot alergau aceste cuvinte prin ginduri. De fiecare data raman foarte placut uimita de calmul si linistea care o am alaturi de tine. Stau cu sufletul la gura si astept fiecare rosu de semafor .. astept sa ma scald din nou in atentia ta si sa fiu alintata cu sarutul tau.. Maestro Fm <3 pe fundal si vocea ta extrem de calda si draga , care-mi tot explica ceva (nu conteaza ce ).. si in acele momente realizez de fapt cit de mult tin la tine si cit de mult insemni pentru mine..
 Frumosul meu.. fiecare clipa petrecuta alaturi de tine este una extrem de fericita.. si acum.... iti MULTUMESC(multumesc,multumesc,multumesc,multumesc) ca existi in viata mea :*:*

A mea

 Dragostea,pasiunea si creatia se revarsa concomitent din mine. Eu trebuie sa parfumez gura pe care o sarut;eu trebuie sa fiu uluita de barbatul pe care il ador. Tot timpul m-am considerat o narcisista, dragostea  ce mi-o purtam era una  irepetabila, sincera, fara inselaciune, fara gelozii, fara isterici, fara comparatii(eram sigura ca sunt cea mai cea). Ma simt iubita pentru mine insami,pentru sinele meu interior,pentru fiecare cuvant pe care-l scriu,pentru timiditatile,tristetile,luptele,defectele,fragilitatile mele. Ma iubesc pentru ca nu uit sa ma fac fericita!

 De mica am fost invatata ca nu am voie sa gresesc , sau sa calc strimb cumva, am fost invatata ca eu, pot, orice ,pot! Am fost invatata ca sunt o luptatoare si nu am voie sa plang fara un motiv si chiar de am un motiv trebuie sa fie unul foarte serios. Educatia ce am primit-o venea la pachet si cu neincrederea in oameni, am fost invatata ca nu sunt oameni ce iubesc gratis, ca fiece caldura trebuie platita!


   Cu toate astea  am calcat srimb, am iubit nebuneste pana la lacrimi si sufocare, am avut si eu genunchii in verde de briliant, am imbratisat suflete reci si dure si am stiut sa zimbesc si sa ma bucur  de lucruri marunte care pentru oamenii obisnuiti erau fara vre-o semnificatie!
  Am invatat sa pot orice! 

-Orice?

   Bine , nu orice, e inca un lucru ce nu-l pot face si nici nu cred ca voi putea sa-l fac vre-o data.

  A ierta. Mami spune ca asta vine cu timpul , cu sufletul si cu oamenii ce merita a fi iertati. Asa sa fie.

 Barbatii au fost mereu o importanta parte a vietii mele. Alaturi de ei m-am schimbat, am crescut, m-am format ca personalitate, in timpul marilor schimbari ale mele , mereu aveam un barbat alaturi.

Pentru ca sunt o femeie care intelege,mi se cere sa inteleg totul,sa accept totul...  Insa eu continui sa vreau sa evoluezi si sa imi doresc un anumit comportament si atitudine din parte mea  fata de ei, barbatii mei :) (fostii, viitorii ) Vreau sa ajung sa incetez  sa-mi fac griji.Sa ma las pe spate si sa il iubesc pur si simplu, si sa am parte de atata dragoste din partea lui,cat sa-mi justifice intreaga existenta. Cu toate astea sa pastrez putin din naivitatea mea de acum , sa continui sa ma  balbai cand ii pomenesc numele.  Sa il descopar in fiecare zi ca pe  un barbat nou,cu adancimi si sensibilitati noi...Si n-o sa ma las de sperat niciodata, am sa continui sa sper ca exista acel El , barbatul pentru care as freca podelele,pentru care as face cele mai umile si mai inaltatoare lucruri. Alaturi de care sa fim mai mari impreuna.

Panica si pofta

Nu e vina mea ca in unele momente ma trezesc panicata de ideea ca nu am idee unde esti ? ce faci ? si de ce lipsesti atat? Ca uneori sunt atat de neincrezuta in mine, ca am impresia ca nu sunt destul de buna ca sa fii indragostit de mine. Nu, nu e vina mea !
Ma panichez de la orice pentru ca stiu ca  într-un cuplu există întotdeauna unul care suferă şi unul care se plictiseşte: este mai bine de cel care suferă, fiindcă nu se plictiseşte, pe când cel care se plitiseşte, oricum suferă. In momentele cind te faci tacut si disparut pe zeci de ore am impresia ca te-am plictisit si ghici ce fac atunci... corect! Ma panichez!
 Nu am idee ce sa fac cu tine, am fost deprinsa sa te astept , sa astept cuminte pana ma vrei in viata ta, pana vrei sa ma vezi, pana vrei sa ma auzi... si aici e CULMEA, eu nu am asteptat asa lucruri niciodata, daca nu le gaseam la cineva , era simplu, plecam in liniste si pentru totdeuna, de la tine nu am putut niciodata sa plec, habar n-am de ce. E CEVA la mijloc, cert e ca nu stiu daca mai pot astepta ceva .. pentru ca deja pofta se inteteset, pofta sa fiu iubita ,imbratisata , sarutata , sa ma simt unica si irepetabila, importanta si de neinlocuit , sa stiu ca iubitul meu are nevoie de mine ca de aer :) sa fiu ceea cu ce el respira!

 Sunt cu mult mai bine acum.. fiindca mi-am amintit faptul ca I'm the one who's breaking hearts ussualy!

 Pacat ca n-o pot rupe pe a ta, ma simt prea bine cu tine si esti prea deosebit pentru mine..Ma schimbi, ma transformi intr-un mod  neclar si neninteles mie.
 Am o pofta nebuna sa iti arat cum pot iubi , sa fim doar noi, doar noi 2 si tot ce e in jurul nostru sa nu existe pur si simplu, sa ne traim la maxim povestea in cele cateva zile ramase ...tind sa sper ca in momentele cind vei fi acolo sa-ti fie dor si sa-ti para rau ca nu ai profitat din plin de momentele astea in care esti inca aici.

Atat de mult

As vorbi atatea cu tine, despre orice, orice simt, orice gindesc,orice fac, orice citesc,orice scriu, orice vad, orice.. De ce nu vreau sa am secrete fata de tine? De ce nu pot sa fac ceva si sa fie secretul meu? De ce-ti povestesc orice detaliu care conteaza si nu conteaza? De ce eu cred ca pe tine asta te intereseaza?
Continui sa-mi doresc sa-ti spun atat de multe si am asa o frica ca nu am sa reusesc.. si ai sa pleci din viata mea fara sa ma cunosti cu adevarat. Te vreau atat de mult , tot timpul, in orice secunda...

Haos?

Fiecare om are haosul sau preferat! Haosul meu preferat e alaturi de tine, in momentele cind ma lupt singura cu mine si imi tot repet in gind "tot ce traiesti acum e ceva absolut normal", "nu atrage atentia la felul cum vorbeste , la felul cum iti zimbeste sau te priveste", "nu innebuni cind te saruta, nu-ti iesi din minti cind il saruti", Nu, Nu si iar NU.. de ceva timp am invatat sa imi interzic absolut tot ceea ce ma leaga de tine, e un fel de protest, sau o lupta.. pe care uneori, bine ,recunosc, deseori o pierd. De ce? Pentru ca e imposibil sa ma tin la distanta de tine! E imposibil sa nu  te sarut , sa nu te imbratisez si sa nu pierd orice lupta impotriva ta sau mai nou a noastra.. Esti haosul meu preferat, esti cel ce ma face sa am emotii cind ma priveste sau ma atinge, esti cel alaturi de care pot  sta linistita si totodata sa imi salte inima in piept de bucurie ca in sfarsit sunt in bratele tale, esti cel ce cu mare dragoste il cert si cel in bratele caruia ma arunc de fiecare data plina de frica si nesiguranta, dar ma arunc caci numai la tine in brate ma simt "acasa".

Dintr-un bog strain.. dar perfect de .. "al meu"

Mi-a plăcut mereu cuvântul special şi în general, toate superlativele. Am vrut să-mi fie atribuite, iar pentru asta nu puteam fi în totalitate eu. Trebuia să mai schimb câte ceva pe aici, câte ceva pe acolo, să mai ascund una, să mai ascund alta. Totul mergea perfect, până când apărea cineva care nu mă aprecia, nu mă admira şi nu mă lăuda.

Aveam răni fatale în unele zile. Te uitai, ţineai cuţitul, dar nu puteai niciodată să termini cu suferinţa. Trebuia mereu să-mi zgârii pielea, oasele, să aştepţi să-mi curgă tot sângele din mine. Aşa credeai tu că e mai puţin dureros. Ar trebui să ştii, blândeţea nu e întotdeauna cel mai bun medicament. Uneori e letală.
Nu pot să te mai văd aşa curat cum te vedeam înainte. Imaginea ta se deteriorează în mintea mea şi încep să-ţi construiesc alt tablou. Probabil ăsta este sistemul defensiv al sufletului meu. Dezbraci tot albul, te îneci în tot negrul. Şi poate am să te dispreţuiesc de azi înainte, dar nu pentru că ai merita, ci pentru că trebuie să fac altceva, dar nu să te iubesc.
Realitatea e pe umărul meu în noaptea asta, raţiunea la fel. Şi am, într-adevăr, momentul de luciditate pe care vroiai să-l am: plec şi direcţia e bună, iar ce-am lăsat în urmă e doar nefericire.

Dimineata mea, intr-un tricou strain

Acelasi sunet de alarma ca-n fiecare dimineata, ma simt atat de obosita, melodia nu e iritanta, ba din contra si caut pe sub pat telefonul sa o deconectez.. la un moment dat realizez ca covorul ce il ating nu e cel din fiecare dimineata , deschizind incet ochisorii realizez ca nici peretele coral nu mai e :), sting alarma si o voce calda si draga ,intreaba cu grija "Nu ai sa intirzii?" , raspund "Nu" si ma las cuprinsa de bratele la care am visat atat. Rasfoiesc cu zambetul pe buze amintirile noptii ce tocmai a trecut. E atat de cald si linstit aici cu tine ca as da orice ca aceasta dimineata sa nu se sfarseasca vre-o data...

Va multumesc ca existati in viata mea!

Mi-am dat seama ca oricat de mult ai ajuta oamenii, oricat de mult te-ai stradui, la un moment dat, ei vor spune ca nu ai facut nimic pentru ei. 
Si te vor rani. Va durea. 
Dar pe de alta parte, am inteles ca recunostinta si "rasplata" vin din alte locuri, in cu totul alte forme. Bunatatea pe care o dai, o primesti inapoi, de multe ori in cantitate dubla.
Ideal ar fi sa invatam, sa ne invatam sa fim recunoscatori. Sa nu uitam binele facut, ba mai mult, sa il intoarcem inapoi. Dar cum nu traim in lumea ideala, facem tot mai rar lucrul asta.
Nu stiu daca am procedat intotdeauna cum trebuia in anumite situatii, daca am spus ce trebuia, cand trebuia, cum trebuia. De fapt, sunt sigura ca nu am facut-o, dar cumva, in calea mea, au iesit oameni care m-au invatat diverse lucruri, care m-au ajutat in feluri in care probabil nici nu stiu, care mi-au facut bucurii prin niste gesturi simple, dar "mari".
Uneori, viata te doboara, da cu tine de pamant si te umple de praf si de amaraciune. Dar tot ea, iti scoate in cale flori, aer curat, soare luminos, oameni calzi.

Privind uneori in urma, constat ca in momentele de "cumpana" ale vietii mele, Dumnezeu cel mai probabil, mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea o mana de ajutor. Oameni care m-au facut sa vad ce nu vedeam, sa simt ce nu simteam...

Azi ma gandesc la oamenii care "lovindu-ma" m-au invatat ca viata nu-i deloc simpla si ca oamenii sunt uneori cat se poate de rai si de ciudati.
Azi ma gandesc la oamenii care au fost buni cu mine si m-au indemnat sa fiu si eu mai buna.
Azi ma gandesc la oamenii care mi-au intors spatele, apoi mi-au simtit lipsa.
Azi m-am gandit la oameni in general... la cat de mult te pot ajuta si la cat de multe dureri iti pot cauza.

Azi le multumesc oamenilor care au facut, fac si vor face parte din calatoria mea prin viata. 

Sufletul meu e o arta.

Se spune ca arta o obtinem numai in urma unei dedicari totale, numai dupa ce riscam cu tot si traim la maxim nasterea ei. Se spune ca e o batalie impotriva mortii, se spune ca este dorinta omului de a se exprima, ca este un raboi in care esti singur impotriva tuturor.. Recitind rind cu rind, cuvint cu cuvint am inteles, toata pagina de fapt era o definitie a starii sufletului meu in anumite perioade din viata. Un suflet incapatinat te impune de zeci de ori sa stai fata in fata cu tine, sa duci dialoguri lungi cu insasi tu, fara sa te consideri un nebun. Insa arta in primul rand e abilitate! Sufletul la fel e o abilitate si stii? Nu toti o au, m-am convins de asta , sunt sigura de asta! Sufletul meu nu e deloc o lumina ce ma reflecta , ci mai degraba un ciocan ce imi da forma. Il iubesc, tot timpul ,cu toate ca ma enerveaza destul de des si ma pune la incercari in fiecare zi. Eu am inteles un lucru Sufletul meu e o arta pe care merita sa o privesti, asculti , scrii, citesti sau sculptezi.

My elegant London..through his eyes

Asa ma invaluie-o dorinta sa-l vad , sa-l simt sub picioare, sa-i respir aerul , sa-i indur frigul, sa ma bucur de soarele si lumina lui!
Londra orasul de care sunt nebun de indragostita de mica! Vreau ca intr-o dimineata devreme sa fiu trezita de sunetul ploitei Londoneze de dupa geam. Visuri, visuri ce sper ca intr-o zi vor deveni realitate, pana atunci insa, Tadadam!

Gasit!  Un ghid ce vorbeste atat de frumos in Romana despre deosebitul oras englez.  Niciodata nu m-as fi gindit ca am sa veau sa vad pe cineva care vorbeste de Londra, cu mai mare ardoare, decit sa vreau sa vad  insasi orasul!

Just a Story!

Il iubesc si nu exista nici o indoiala in asta.

Insa iubirea asta contrazice tot ceea ce sunt eu. Si de aici toata durerea.

Traiesc in haosul asta de mult prea mult timp sperand ca ceva se va intampla pana la urma. Desi stiu ca tot ceea ce se poate intampla e sa treaca timpul si sa raman cu regrete. Intotdeauna ramai cu regrete cand lasi timpul sa decida in locul tau.

Am incercat sa fug de iubire atat timp stiind de capcanele ei. Am intrat ca un soarece la bucatica de branza constienta fiind ca o sa ma doara oricat de desteapta m-as crede eu.

Am fost plecata in ginduri si absenta la orice alta discutie ce nu-l privea direct pe el  pentru aproape o luna. O excursie luxoasa, ireprosabila si gresita, care mi-a incarcat inima cu cateva tone. Am ajuns in sfarsit de februarie  obosita si tacuta. Si asa sunt de cateva saptamani.

Era  atat de evident ca Mr Honey nu avea nevoie de afacerea asta cu Love,Friendship & others. Dar eram prea entuziasmata ca sa recunosc asta. De fapt cred ca din prima zi observasem ca inca ii mai spune "prietena mea"  si nu prea foloseste trecutul cind vorbeste de ea daca i-as spune ca -i simteam prezenta ei in fiecare clipa si moment de "noi " ar  crede ca exagerez.

Totul ar fi foarte bine daca inima mea ar merge mana de mana cu ratiunea si ar lasa sa pluteasca totul pe apa sambetei..caci nu pot accepta sa fiu doar o optiune in viata lui,cand pot fi o prioritate pentru altcineva..Vad asta, simt asta zi de zi.. in ochi  si imbratisari straine !Exista viata si dupa el...Exista noi inceputuri,noi iluzii!

Astea fiind spuse  nu sunt bine deloc. Pe 4 zile m-am intors acasa in mine. Si m-am  hotarat sa raman aici, si am de gind sa ma decid o data pentru totdeauna pe ce drum o iau.

Pentru ca iubesc..

"Pentru că eu când iubesc, plâng. Nu cu vorbe, nu cu stress, ci matern, cald, sincer si fara motive ascunse . Plang ca orice copil cind cade si-si invineteste genunchii. Ştii? ei cred că sunt un om slab şi mă părăsesc. Aşa o să facă şi el. Pentru ca am sa-l caut. Nu am cum altfel. O să-i promit o viata plina de frumos, imbratisari calde, sarutari , zimbete, emotii vii ,tinereţea veşnică şi sufletul meu în fiecare dimineaţă, la cafea. Şi o să i le aduc. Pe toate. O să-mi zâmbească, o să mă sărute pe năsuc, o să mi se dăruiască un pic şi gata, o să mă părăsească. "

Citate deosebite

*Dupa anumite nopti ar trebui sa ne schimbam numele , caci cu adevarat nu mai suntem aceeasi.
*De ce intalnindu-se ,aveau impresia ca se ascund,de ce,despartindu-se ,aveau senzatia ca se pierd?
*El stia ca ,din toate argumentele ei, "asa" era cel mai rezistent ,si de aceea nu insistase.
*Totul ar fi putu fi altfel.Gandul asta ma obsedat intotdeauna ca toata ar fi putut fi altfel sau s-ar fi putut sa nu fie deloc,ca toate sunt intamplatoare pe lumea asta ,fara nicio necesitatea ,fara nicio noima...
*Din vremea aceea atat de indepartata si pana acum, m-am gandit de multe ori ca putini oameni stiu cat tainice sunt spaimele celor mici. Oricat de neaintemeiate ar fie ele, sunt totusi spaime.

Se intampla in viata fiecarui om…
Inchipuiti-va ca o anumita zi n-ar fi existat si ganditi-va ce deosebit ar fi fost drumul vietii voastre. Voi care cititi randurile acestea, opriti-va o clipa si ganditi-va la lantul lung de fier sau de aur care nu v-ar fi legat niciodata daca prima veriga nu ar fi fost faurita in ziua aceea neuitata.

De ce scrim?

"- De ce scrii?
- M-am intrebat si eu. Exista atatea carti, sunt pline anticariatele,bibliotecile si librariile. Unele zac prin depozite cu anii, le mananca soarecii, praful ,si nu le citeste nimeni.Poti sa le cumperi,pe unele, la un pret derizoriu.Fara sa cheltuiesti prea mult,iti umpli geamantanul. Ti se spune si "multumesc" pana la urma. Asadar,ce-ti mai trebuie sa scrii tu insuti? te intrebi. Sa-ti pierzi atatia ani de viata, cand o simpla vizita intr-o librarie te poate scuti de orice efort? Si pe urma, intr-o lume in care au existat Dante, Homer,Shakespeare,Dostoievski, ce se mai poate spune? Razboiul troian a fost povestit. Inutil sa-l luam de la capat. Istoria lui Hamplet e cunoscuta. A fratilor Karamazov, de asemenea. Nici povestea lui Faust nu ne-a mai ramas. De altfel, GOethe insusi ar fi zis, se pare, odata: "Daca as fi stiut cate carti mari exista in lume nu m-as fi apucat sa scriu, as fi facut altceva"... Intotdeauna se intampla astfel. Cand suntem tineri nu ne dam seama. Apoi, intr-o zi , ne dam seama, dar e prea tarziu. Nu mai stim sa facem altceva... Ma consolez cu gandul ca exista cineva care in mod sigur nu poate renunta la cartile mele.
- Cine ?
- Eu insumi.
- Glumesti?
- Nu glumesc deloc. Un autor ajunge sa depinda intr-un fel de cartile sale. Doreste sa si le merite sau sa le traiasca, iar asta il schimba uneori.
- Crezi, asadar, ca un scriitor poate scrie doar pentru sine?
- Nu,asta nu. A vorbi nu inseamna nimic fara dorinta de a fi ascultat. Literatura e, de fapt , un proces. O parte a Judecatii de Acum."

"Lentoarea" - Milan Kundera

"Sentimentul de a fi ales exista, bunaoara, in orice relatie de iubire. Iubirea este, prin definitie, un cadou nemeritat; sa fii iubit fara merit e chiar dovada adevaratei iubiri. (...) Cand are omul, pentru intaia oara, iluzia ca este ales? Probabil ca sugar, cand primeste ingrijirea materna fara vreun merit - si o cere cu atat mai energic. Educatia ar trebui sa-i risipeasca aceasta iluzie, sa-l faca sa priceapa ca in viata totul se plateste. Adesea insa e prea tarziu."

Pablo Neruda - Cine moare

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un
efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi...

Dialog :

Un dialog tarziu intre mine si constiinta mea :
Ea: Stop,stop,stop.. Nu! Iti ordon!!! Opreste-te, te distrugi!
Eu: Nu pot sa ma opresc ma stii foarte bine, sunt un om emotional, traiesc orice la maxima intensitate, totul trece prin mine!
Ea:Ok, eu te cunosc si inteleg totul! Insa.. draga mea a venit timpul, timpul sa recunosti ca pe linga oamenii dragi de care ai grija, pe linga prieteni, cunoscuti si strainii tai ce devin in foarte scurt timp "Deosebiti" ai nevoie in primul rind "Tu" de tine si grija ta.
Eu: Eu stiu si am grija de mine!
Ea: Nu, nu e deloc asa , te ucizi singurica, nu esti prudenta deloc, calci pe aceleasi greble de fiecare data! Tu poti sa intelegi faptul ca chiar de esti frumoasa, desteapta, deosebita plina de harisma , asta totul se va egala cu zero daca nu ai sa devii putin mai calculata , mai rece si smechera!
Eu: Tu stii ca eu nu sunt asa! Nu pot, ma voi pierde si oamenii mei dragi nu ma vor mai aprecia pentru ceea ce sunt acum si ii si pot pierde schimbandu-ma!
Ea: Ba poti si nu ai fost numai o data asa. Revino-ti! Incepe a te pretui, da-ti o valoare si arata-le-o si celora din jurul tau! Investeste-ti toata energia, puterea, dragostea, afectiunea si caldura in tine! Eu stiu cum tu esti capabila sa iubesti, de aia te rog indragosteste-te , dar de tine, iubeste..dar pe tine, fii un prieten bun, foarte bun si sincer.. dar cu tine!
Incepe sa cresti , sa te dezvolti ca personalitate si de nu vei pune tu un scut de aparare in fata ta, eu nu am sa pot face asta in locul tau si uite atunci te vei pierde definitiv, te vei ineca si nu vei mai cunoaste niciodata aerul proaspat , usor si curat de la malul fericirii!
Eu: Nu stiu daca am sa pot!
Ea: Ai sa poti.. doar daca ai sa te decizi sa fii fericita!

Our last winter love..

Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.
Să înţeleg că iarna va aduce doar puţin frig în necuvintele noastre care sunt spuse mult mai apăsat decât orice vorbe? Nu cred fiindcă e anotimpul gerurilor extreme, când totul e îngheţat inclusiv privirile noastre. Şi atunci ne vom despărţi la fel de accidental cum ne-am întâlnit sau lacrimile noastre ingheţate se vor sparge pe asfaltul negru al gândurilor despre o iubire trecătoare care se credea eternă în adâncurile sufletelor noastre?

Dacă știi...

Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa sperii zadarnic. Invata-ma atunci cum sa-mi iau sufletul si sa-l scutur zdravan ca sa curga din el picatura cu picatura veninul de dor, fructele care m-au gonit cu capul plecat din fericire.
Mi-e dor, atat de dor… De tine. De noi. De cum erai cu mine. De cum eram cu tine. Si nu pot si nu gasesc cuvinte sa spun cum, cand si cat de mult mi-as dori sa nu mai imi fie. Daca tu stii ce este acela dor, dor de o fiinta mai mult decat de orice alta fiinta, atunci te rog si implor, scapa-ma de el, de dor. Scapa-ma de intrus. Este dorul asta un blestem, este o cruce sub care eu, un simplu om, sunt doar o cocoasa si niste brate care se coboara inainte sa apuce sa se intinda. Pe care as vrea nespus sa ti-o arunc tie.
Iar daca tu stii cum este sa traiesti cu fiinta altuia intr-a ta, te rog, smulge-o din mine si las-o sa traiasca de una singura. Da-i inapoi dreptul la simtire! Lasa-ma si pe mine sa respir aerul meu, cu nasul si partea mea de viata. Lasa-ma nici mai mult, nici mai putin decat exact cum eram inainte de tine. Eram din varful degetelor pana la capatul firelor de par numai visuri frumoase, dorinte multe de fericire, speranta si tremur de incredere. Doamne, cat de frumoasa eram… Mii de cioburi s-au facut oglinzile in care iubirea si dorinta ei imi strigau asta. Acum, este si nu mai este viata mea…
Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa sperii zadarnic. Salveaza-ma de nesperanta asta! Ma chinuie, ma bantuie, ma arunca din liniste si ma tranteste in framantare. Imi este dor si nu mai vreau sa-mi fie. Cum sa-mi iau sufletul si sa-l scutur zdravan ca sa curga din el picatura cu picatura veninul de dor, fructele care m-au gonit cu capul plecat din fericire? Cum sa fac fara sa imi reproseze ca l-am lasat fara ceea ce ii era mai drag? Daca eu te simt arzand, te vad stralucind, te aud ascultand, tu de ce nu raspunzi gandurilor si simturilor? De ce nu te intorci spre mine sa ma privesti dincolo de iubirea trecatoare si sa-mi spui ca esti aici langa mine si ca te-ai nascut sa-mi sorbi de pe buze surplusul de dor?…. Este pentru ca tie… tie… nu iti este dor.
Mi-e dor sa te stiu departe de mine, acolo de unde nu o sa te mai intorci niciodata la mine atunci cand imi este greu, si rau, si trist, si urat si imposibil. Mi-e dor sa nu te mai simt si sa nu te mai vreau atat de aproape. Caut pamantul nedescoperit in care sa-mi ingrop amintirile si apele care sa-mi spele noptile in care ma cutremur de dor.
Mi-e dor si ma strange. Ma sufoca si mi-a secat puterile. In vis ma inec cu prezenta ta. In realitate, ma sufoc cu lipsa ei. Dorul asta ma arde chiar si atunci cand stau bine pe picioare. Daca ai fi departe insa, eu cum m-as mai putea intoarce la mine cu inima senina?
Scapa-ma de dor si de felul in care il simt ca doare. Da, Doamne, minte inimii si judecata si scapa-ma de bubele in coji.

Am avut un vis frumos, mai dureros decat toate cosmarurile de pana acum: se facea ca nu or sa se mai vindece niciodata. Iar daca nici timpul nu le scoate de acolo, atunci cine? Atunci cum?

Story

O sa incerc sa nu ma ascund de tine desi stiu ca imi va fi greu sa nu fac asta. Vreau sa fiu tare si voi fi indiferent de ce se va intampla ! Nu a fost cum ma asteptam, insistentele tale stupide au stricat totul. Ziua de ieri a ramas pierduta-n intunericul noptii, nu si in memoria mea pentru ca vreau sa uit... Imi doresc doar sa stau departe de tine ! A fost o ocazie buna ca sa-mi dau seama ca de fapt nu te-am iubit...sau poate te-am iubit, dar acum NU mai simt aproape NIMIC... si totusi gesturile mele au fost din dragoste, TOATE, dar nu iti cer tie sa intelegi asta, iti sunt total necunoscute aceste sentimente. Razi cat vrei, nu am vrut niciodata sa fie asa, stii foarte bine, ti-am explicat si motivele de ce nu fac asta ! Mi-ai zis ca e BINE sa fiu asa ca ma apoi sa ma numesti ciudata... hahaha mai bine o ciudata decat o usuratica ! Inabordabila, scumpule ? Sa fim seriosi ca daca era asa nu mai erai aici in aceasta camera in care am plans de-atate ori, in acest pat in care-am adormit nopti la randul cu gandul la tine...Nu ma astept sa ma intelegi, niciodata nu ai facut-o, adevarul este ca nici eu nu te-am prea inteles si totusi nu stiu de ce te-am iubit atata !

Erai asemeni unui magnet , de fiecare data cand ma apropiam de tine nu ma puteam abtine, ai fost un drog pentru mine, eram dependenta de sarutarile tale, dar acum simt ca m-am vindecat. Aceasta ultima noapte m-a dezintoxicat complet.
Imi voi strange toate lacrimile si suferintele si le ingrop in TRECUT, insa nu inainte de a-mi inapoia inima, dupa care plec FERICITA deoarece am reusit sa o recuperez dupa atatea nopti nedormite !

Maine e noua zi si am o presimtire ca te voi vedea si ma voi bucura deoarece o sa-mi fii indiferent ! Acum o sa dorm, trezeste-ma cand totul va trece !

P.S Multumesc mie ca am reusit sa-mi aduc inima acolo unde ii este locul .

.. deep..

-Why are you still crying, deep in night, if it's over a long time ago? You want him back? Just fight for him!

-I don't know. I hoped deep inside that he will fight for me. I just hope that sometime i'me gonna sleep at this hour.

Random

                                     ..and doesn't matter the bruised knee, after you're fall... in love...

This kiss..

I could feel butterflies in my tummy as he leaned down with his soft gentle lips and planted a soft sensual kiss on my mouth. Sparks flew as a connection was created. I returned the kiss but with more passion. I wanted to show him how I felt.Our lips start dancing together and those moments i guess i'll never forget.