A mea

 Dragostea,pasiunea si creatia se revarsa concomitent din mine. Eu trebuie sa parfumez gura pe care o sarut;eu trebuie sa fiu uluita de barbatul pe care il ador. Tot timpul m-am considerat o narcisista, dragostea  ce mi-o purtam era una  irepetabila, sincera, fara inselaciune, fara gelozii, fara isterici, fara comparatii(eram sigura ca sunt cea mai cea). Ma simt iubita pentru mine insami,pentru sinele meu interior,pentru fiecare cuvant pe care-l scriu,pentru timiditatile,tristetile,luptele,defectele,fragilitatile mele. Ma iubesc pentru ca nu uit sa ma fac fericita!

 De mica am fost invatata ca nu am voie sa gresesc , sau sa calc strimb cumva, am fost invatata ca eu, pot, orice ,pot! Am fost invatata ca sunt o luptatoare si nu am voie sa plang fara un motiv si chiar de am un motiv trebuie sa fie unul foarte serios. Educatia ce am primit-o venea la pachet si cu neincrederea in oameni, am fost invatata ca nu sunt oameni ce iubesc gratis, ca fiece caldura trebuie platita!


   Cu toate astea  am calcat srimb, am iubit nebuneste pana la lacrimi si sufocare, am avut si eu genunchii in verde de briliant, am imbratisat suflete reci si dure si am stiut sa zimbesc si sa ma bucur  de lucruri marunte care pentru oamenii obisnuiti erau fara vre-o semnificatie!
  Am invatat sa pot orice! 

-Orice?

   Bine , nu orice, e inca un lucru ce nu-l pot face si nici nu cred ca voi putea sa-l fac vre-o data.

  A ierta. Mami spune ca asta vine cu timpul , cu sufletul si cu oamenii ce merita a fi iertati. Asa sa fie.

 Barbatii au fost mereu o importanta parte a vietii mele. Alaturi de ei m-am schimbat, am crescut, m-am format ca personalitate, in timpul marilor schimbari ale mele , mereu aveam un barbat alaturi.

Pentru ca sunt o femeie care intelege,mi se cere sa inteleg totul,sa accept totul...  Insa eu continui sa vreau sa evoluezi si sa imi doresc un anumit comportament si atitudine din parte mea  fata de ei, barbatii mei :) (fostii, viitorii ) Vreau sa ajung sa incetez  sa-mi fac griji.Sa ma las pe spate si sa il iubesc pur si simplu, si sa am parte de atata dragoste din partea lui,cat sa-mi justifice intreaga existenta. Cu toate astea sa pastrez putin din naivitatea mea de acum , sa continui sa ma  balbai cand ii pomenesc numele.  Sa il descopar in fiecare zi ca pe  un barbat nou,cu adancimi si sensibilitati noi...Si n-o sa ma las de sperat niciodata, am sa continui sa sper ca exista acel El , barbatul pentru care as freca podelele,pentru care as face cele mai umile si mai inaltatoare lucruri. Alaturi de care sa fim mai mari impreuna.