Il iubesti?

“-Il iubesti? ma intreaba un demon…

-da ii raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag…

-Nu mai ai ochi?

-Ba da. dar il vad doar pe el;

-Si iti ajunge?

-Da imi ajunge…

-Si cu ce vezi cerul, copacii?

-cu ochii lui!

-Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e si de rece?

-cu mana lui.

-Si cand ti-e sete ce faci?

-il sarut!

- Si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limpede, buna?…

-apa o simt cu buzele lui.

-Nu-ti place sa pasesti singura, sa simti asfaltul elastic, viu sub pasii tai?

-Ii simt umarul alaturi si, lipita toata de el, ma simt leganata de arcurile pasilor lui.

-Dar oamenii de pe strada?

-Carabusii aceia mari? Umbrele care trec pe langa noi? el spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc…

-Si tu ce crezi?

-Mie mi se pare ca sunt un fel de nastrusnice, grotesti, nefolositoare papusi. Nu le pricep deloc rostul. El crede ca-i vad si ma cearta. Se osteneste, vorbeste, se infurie salbatic. E prost. Nu stie ca-l vad numai si numai pe el.

-Dar bine, de ce?

-Fiindca mi-e drag.

-De ce ti-e drag tocmai de el?

-Asa s-a intamplat. Intr-o zi nu stiu cum parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe in minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat, poate ca stie el. El stie tot…

-Si tu ce stii?

-Il iubesc.

- Si toata ziua ce faci?

-Il astept.

-Si cand vine?

-Ma odihnesc in bratele lui.

- Esti atat de obosita?

-Da, e chinuitor, istovitor sa astepti.!

-Atunci esti nefericita.

-NuFiindca vine.”