In adinc..

.. Sunt la fundul marii, ma inadus, nu am voie sa vorbesc ca ma sufoc, nu am voie sa pling ca sa economisesc aer si energie, nu am voie nimic decit sa lupt sa ies la suprafata. Privesc cu speranta in sus unde se vede acea lumina calda.. acolo sus unde aerul e din plin , unde e cald , luminos , multe suflete ce bat activ si in acelasi ritm. Nu am timp sa gindesc , nu am luxul sa fiu socata, nu am nimic, nu am pe nimeni decit pe mine. Tot ce pot sa fac si ce trebuie ,e sa dau din miini si picioare pana la disperare, sincron si cu o tehnica impecabila, nu am dreptul sa gresesc, lumina e departe iar unica sansa de a supravetui e sa ajung acolo din prima , a second chance doesn't exists anymore.
  Realizez nu trebuie sa lupt pentru nimeni, in primul rind trebuie sa lupt pentru mine, nu merita sa vrei sa traiesti pentru cei din viata ta ce nu te prea vor in viata lor.
-Prea crud spus.
-Dar e adevarat, daca ma doreau acolo sus cu ei, ma prindeau si ma tineau in corabioara in care pluteam fericiti cu totii , daca totusi nu aveau  cum sa ma prinda sau nu erau acolo cind am cazut, ma cautau aici la fund.
 Ma gaseau disperata, distrusa, straina, pe alocuri a nimanui, fara puteri si deloc gata de o lupta dura pana la lumina. Dar tot e mai usor sa urci cind cineva te trage , tot e mai usor sa inoti cind cineva e acolo in spatele tau gata sa te prinda de obosesti  si la urma urmei tot e mai cald acolo in adinc cind stii ca te inadusi dar macar in bratele cuiva.
 Nu trebuie sa uitam ca suntem jumatati iar in asa situatii avem nevoie de un intreg. De cealalta jumatate in spatele nostru ca sa ne sprijine, sau in fata noastra sa ne ghideze.
 Nu ai dreptul la nici o scuza de obosesti in inot, nu mai poti ,te duci la fund si de data asta nu stiu daca mai gasesti calea spre reflectia  luminii in apa , anume aceea de la suprafata calda si plina de oxigen pentru plamanii tai. In cel mai bun caz gasesti drumul spre lumina din apa, putin rece, putin oxigen dar suportabila si suficienta ca sa te trezesti si miine, in aceeasi mare.
Inghite in nod, pastreaza-ti puterile, pentru ca afurisita asta de zi, incepe din nou miine , de dimineata!