"- De ce scrii?
- M-am intrebat si eu. Exista atatea carti, sunt pline anticariatele,bibliotecile si librariile. Unele zac prin depozite cu anii, le mananca soarecii, praful ,si nu le citeste nimeni.Poti sa le cumperi,pe unele, la un pret derizoriu.Fara sa cheltuiesti prea mult,iti umpli geamantanul. Ti se spune si "multumesc" pana la urma. Asadar,ce-ti mai trebuie sa scrii tu insuti? te intrebi. Sa-ti pierzi atatia ani de viata, cand o simpla vizita intr-o librarie te poate scuti de orice efort? Si pe urma, intr-o lume in care au existat Dante, Homer,Shakespeare,Dostoievski, ce se mai poate spune? Razboiul troian a fost povestit. Inutil sa-l luam de la capat. Istoria lui Hamplet e cunoscuta. A fratilor Karamazov, de asemenea. Nici povestea lui Faust nu ne-a mai ramas. De altfel, GOethe insusi ar fi zis, se pare, odata: "Daca as fi stiut cate carti mari exista in lume nu m-as fi apucat sa scriu, as fi facut altceva"... Intotdeauna se intampla astfel. Cand suntem tineri nu ne dam seama. Apoi, intr-o zi , ne dam seama, dar e prea tarziu. Nu mai stim sa facem altceva... Ma consolez cu gandul ca exista cineva care in mod sigur nu poate renunta la cartile mele.
- Cine ?
- Eu insumi.
- Glumesti?
- Nu glumesc deloc. Un autor ajunge sa depinda intr-un fel de cartile sale. Doreste sa si le merite sau sa le traiasca, iar asta il schimba uneori.
- Crezi, asadar, ca un scriitor poate scrie doar pentru sine?
- Nu,asta nu. A vorbi nu inseamna nimic fara dorinta de a fi ascultat. Literatura e, de fapt , un proces. O parte a Judecatii de Acum."
- M-am intrebat si eu. Exista atatea carti, sunt pline anticariatele,bibliotecile si librariile. Unele zac prin depozite cu anii, le mananca soarecii, praful ,si nu le citeste nimeni.Poti sa le cumperi,pe unele, la un pret derizoriu.Fara sa cheltuiesti prea mult,iti umpli geamantanul. Ti se spune si "multumesc" pana la urma. Asadar,ce-ti mai trebuie sa scrii tu insuti? te intrebi. Sa-ti pierzi atatia ani de viata, cand o simpla vizita intr-o librarie te poate scuti de orice efort? Si pe urma, intr-o lume in care au existat Dante, Homer,Shakespeare,Dostoievski, ce se mai poate spune? Razboiul troian a fost povestit. Inutil sa-l luam de la capat. Istoria lui Hamplet e cunoscuta. A fratilor Karamazov, de asemenea. Nici povestea lui Faust nu ne-a mai ramas. De altfel, GOethe insusi ar fi zis, se pare, odata: "Daca as fi stiut cate carti mari exista in lume nu m-as fi apucat sa scriu, as fi facut altceva"... Intotdeauna se intampla astfel. Cand suntem tineri nu ne dam seama. Apoi, intr-o zi , ne dam seama, dar e prea tarziu. Nu mai stim sa facem altceva... Ma consolez cu gandul ca exista cineva care in mod sigur nu poate renunta la cartile mele.- Cine ?
- Eu insumi.
- Glumesti?
- Nu glumesc deloc. Un autor ajunge sa depinda intr-un fel de cartile sale. Doreste sa si le merite sau sa le traiasca, iar asta il schimba uneori.
- Crezi, asadar, ca un scriitor poate scrie doar pentru sine?
- Nu,asta nu. A vorbi nu inseamna nimic fara dorinta de a fi ascultat. Literatura e, de fapt , un proces. O parte a Judecatii de Acum."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu