.. rupta..

Iarta dac-o femeie îti spune ca te iubeste. O femeie frumoasa si tânara, caci stiu ca sunt frumoasa. Dar stiu eu... tu esti atât de mândru, stii a privi atât de rece...Ah! cum as topi gheata ochilor tai cu gura mea -iubite ! De ce sa mai îmbrac amorul cu valul rusinii... când te iubesc, când as primi sa fiu servitoarea ta, numai sa ma suferi într-un colt al casei în care vei locui tu, sa suferi ca sa sarut perina pe care va dormi capul tau. Vezi tu ce copil supus, umilit, este amorul? Tu crezi ca sunt o nerusinata, o rea, o femeie de defaimat: dar cugeta un lucru, ca as fi un miel, ca n-as vorbi un cuvânt, ca as tacea privindu-te, daca m-ai iubi si tu pe mine. stiu eu cum e inima ta? Pot eu sti? Vin de-mi spune cum este... Ce se petrece în acea camaruta unde-as vrea sa locuiesc eu... numai eu. si stii tu cum ma cheama?
~Cezara de Mihai Eminescu~

Something..happend.. but what?

..bruised knee, i fall again.. this time in love ..

Bucati de suflet ..

E ceea in  ce de fapt macar o data m-am regasit:

*orele petrecute in doi m-au ajutat sa uit de restul lumii...
*Cred ca dragostea ne ridica in proprii ochi.
Si cat de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Ai dori, si chiar incerci, sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care-l iubesti.
* Nu-mi era clar ce avea sa urmeze pe drumul nostru dar imi era foarte clar de ce anume ne desparteam.
*Tu mergi langa intrebarile mele, eu merg langa linistea ta. Tu mergi langa zorii dragostei mele, eu merg langa amurgul parului tau.
*Si picaturile de sange stiu ce inseamna acasa. Altfel s-ar rataci prin corp si-ar uita sa se intoarca la inima.
*Cand doare cicatricea ne doare rana veche sau faptul c-am uitat-o?
E o rană în scândura uşii unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni. Deschideţi uşa cu grijă, să nu loviţi rana cu cheia.

Frunze mute si tirzii..

Ti-as spune ceva,
despre noi,
desprefrunzele de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

La mare, nu m-am gandit niciodata la ce ma nemultumeste

.Imi ajungea ce simteam. Daca eram doi, era sa fie un vis. Dar chiar si cand eram singura, retrasa intr-un loc pustiu, singuratatea nu ma deranja. O limpezeau, parca, valurile care spalau pe nisip urmele lasate de alte valuri. Ca intr-o amintire a amintirii. Si linistea sufletului meu  ma facea sa zbor , peste valuri peste amintiri..poveste mea in marea mea :)

Smth..

*They say: it's a broken HEART..
 But it hurts in my whole body..
*You just feel ignored for long enough
And it's just nice to feel special sometimes..
*Next time you come arround,
I may not be  here..

Toamna - dragoste cu miros de frunze arse

E inca devreme in toamna, insa mie deja mi-e dor de  timpul cind vantul suiera pe la geamuri, noptile sunt din ce in ce mai lungi, dupa-amiezele mohorate din ce in ce mai melancolice...Simt nevoia unei perioade mai linistite si mai asezate in viata mea! Simt nevoia sa aud acel sunte al ploii ,iar eu ghemuita in patutul cald sa ma bucur din plin de faptul ca e liniste si ca am tot dreptul sa dorm si sa stau la caldut caci afara ploua si e foarte urit! Mi-e dor de clipele cind pe ploaia de afara nu eu eram cea care dormea ci tu:) , iar eu priveam fiecare mm de liniste si pace de  pe fata ta! Mi-e dor de primblarile prin frunzile arse de atita soare, mi-e dor de zilele reci cind dupa o plimbare prin vint cautam disperati un loc unde se poate bea un ceai caldut!

Mi-e dor de toamna, mi-e dor de noi 2 ,linistiti si indragostiti!

Beautifuly self-destructive!

.. Si nu vreau decit sa fiu fericita, sa imbratisez si sa mi se rapunda cu aceeasi caldura, sa sarut si sa fiu sarutata cu aceeasi dorinta, sa privesc si sa fiu privita cu aceeasi pasiune.. vreau sa fiu si eu iubita macar atit cit iubesc, as face orice pentru noi, dar.. dar tu nu faci decit sa nu imi mai doresc toate astea .. cu tine

Neterminate

Umbre,  vuiete,  scirtiit, frig, vint,  pasesc cu frica , cioturile astea tot mai dau peste ele .... Si de dimineata soarele tot rasarise, si la amiaza era la fel de cald, si noaptea vine zilnic, cu aceeasi luna, aceleasi stele. Tot ce e in jurul meu, continua sa se miste ,sa mearga, sa alerge. Uneori ma las purtata de vint calcind dureros peste cioturi si sperind ca o data trecuta peste ele nu voi mai simti niciodata gustul marului in timpul muscaturii, si dorinta psihica de a mai minca chiar si atunci cind ai ajuns deja  la ciot! Alteori ma opresc in loc si pling , si urlu privesc in adincul de sus cu ochii usturind si rog liniste , linistea mea, fara picioare tremurate si goluri in stomac ,fara otrava launtrica si nopti de nesomn. Povesti neterminate, ce raman neuitate pentru orisice zi, orice noapte, orisice vis, a oricarui suflet, oricit de mutle emotii pozitive si sentimente de bine nu am cladi cu timpul deasupra lor, dezamagirea si durerea povestilor neterminate vor persista mereu in subconstientul si sufletul nostru.. si oare de ce? Pentru ca daca nu ar fi acel moment in care sa realizezi ca ai ajuns la un ciotul  marului, din care te-ai infruptat atita timp, puteai sa musti si sa musti ,si sa te hranesti din el, si sa.... atitea "sa"-uri ce numai cu el le puteai face, insa o data ajuns ciot, trebuie aruncat, iar daca il arunci asta nu inseamna ca el nu mai exista undeva intr-un pamint adinc, prafuit, innamolit, transformindu-se intr-un simbure de seminta ce mai devreme sau mai tirziu va trezi o durerere  si  o intrebare," ce ar fi fost daca?", din care v-a creste un fruct de neliniste din care vei manca o viata intreaga! 

..Si daca ai sti..

În semiîntunericul acesta de aici te-aş îmblânzi oricât de fiară ai fi...

.. Refresh?

"Nici eu nu am trăit cu nimeni care să se ridice la rangul tău. Cu tine am trăit totul, fără nici un efort, se întâmpla de la sine şi era natural. Îmi este frică acum când te-ai întors, pentru că nu ştiu dacă eşti real... Dă-mi timp... Am nevoie să mă obisnuiesc. Am de redeschis  o relaţie şi am nevoie să mă conving că eşti tu... şi n-am înnebunit"... 

Dispar..

Dispar...
O anumita perioada,
Dispar...
De acum serile, le voi petrece in livada.
Voi incerca sa uit,
Sa las totul in trecut.
Nu vreau nimic mai mult,
De cit s-o iau de la-nceput...
Voi incerca sa ma regasesc,
Printre miile de stele,
Iar serile sa-mi impletesc
Cununa visurilor mele...
Ma refugiez din nou in lumea mea
La ce bun sa mint
Eu cu mult mai fericita-n ea,
Ma simt...
Dispar...
Pentru a ma schimba,
Dispar...
Caci asta vrea inima mea!

Poezii

 de ..Gânduri şi trăiri

 

In jur prea multe bluze albe,

Si multi vegheaza al meu somn,

Iar sunete de aparate,

Ma impiedica sa dorm...


Siringi, pastile, somnifere.

Sunt cunoscute de al meu corp,

Si ei toti lupta pentru mine,

Pentru viata unui mort...


Banalitatea e prea mare

Cind zilnic intreaba cum ma simnt?

De ce ei lupta pentru mine?

Cind eu nu mai doresc nimik...


Si toti rostesc, dar pe ascuns

Ca lovitura e prea mare

Desi am obosit sa le afirm

Ca fizic nimic nu ma doare.


Da, am dureri ingrozitoare,

Dar nu se amelioreaza cu calmante,

Si pentru ale putea percepe,

Nu sunt suficienti, sapte ani de facultate.


Si nu exista tratament,

Pe care l-ati putea recomanda

Caci aceasta durere

Niciodata diagnosnic nu va avea.


In timp ce ei lupta-n zadar,

Eu ma tratez cu amintiri

Doar ele acum mai pot amiliora

Vibratiile unei gindiri...


Si zile intregi privesc pe geam

Cum ninge atit de linistit,

Sunt fulgii tai, acum eu am

Dovada ca esti fericit...


As vrea sa fug, sa-i prind in palme

Caci sunt trimisi de tine

Dar iarasi ei nu-mi permit

Pe semne nu ma simnt prea bine.


Si atunci fulgii inceteaza

Dansul lor de vis

Eu plingind stau la fereastra

Si regret ca NU TE-AM PRINS...

.. trairi..

Este foarte greu sa astepti momentul in care va fi bine si uneori ai impresia ca nu mai vine.. sau ca nu va veni niciodata. Ajungi poate sa-ti pierzi orice speranta. Insa tocmai asteptarea aceasta face ca bucuria momentului sa fie enorma.. Niciodata celalalt nu va sti cat de mult iubim Pentru ca niciodata nu vom putea exprima in cuvinte tot ceea ce simtim cu adevarat .. Si sunt zile in care n-am chef de nimic In care vreau sa fiu doar eu cu gandurile mele ... in care simt nevoia sa fac putina ordine in sufletul meu . Visele un refugiu al inimii atunci cand nu mai suporta realitatea ..Nicio distanta nu ma va putea face sa te uit Caci iubirea noastra invinge distanta, oamenii si chiar timpul. Cu cat trece mai mult timp pana sa te vad cu atat imi este mai dor de tine si te iubesc mai mult cine nu intelege tacerea ta probabil nu va intelege nici cuvintele tale.

Missing someone!

E foarte greu atunci cind iti este dor de cineva..Dar stii, daca ti-e dor de cineva inseamna ca esti un norocos,inseamna ca ai pe cineva deosebit in viata ta, pe cineva de care merita sa iti fie dor!!!

Iubesc ploile..

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula
Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept. E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti, Si eu te astept.
Doar tu stii - Iubesc ploile, Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...

Autor: Ana Blandiana

Vara lui 2011

.. Acum dupa toate cele 3 luni trecute din vara lui 2011, am un chef nebun sa o imbratisez si sa urlu din adincul plaminilor un mare MULTUMESC!!!!! Un mare multumesc pentru oamenii noi ce mi i-a dat sa-i cunosc, un mare multumesc pentru intensitatea emotiilor cu care am pasit din zi in zi, un mare multumesc pentru ca m-a ajutat sa ma redescopar, un mare multumesc pentru insetare, pentru doruri, pentru pofte si un mare multumesc pentru implinirea celor mai indraznete vise, un mare multumesc pentru aripi , un mare multumesc pentru zbor.As scrie la infinit despre tot ce am primit de la Vara lui 2011,insa acum nu vreau decit sa cuprind cu mare drag infinitul si sa-l intreb ce a cautat sa imi ofere in vara asta si de am primit totul,de nu am scapat ceva.. Momentele pline de caldura imbratisarilor , momente pline de ris pina la lacrimi, momente de creatie, momente de frumos, de dans pina au cazut tocurile de la sandale, momente de calm si totodata de euforie scaldata in apa marii, momente de clar de luna plina, momente pline de lacrimi si uimire din emotiile cauzate de un rasarit, , nopti de nesomn si pline de culori, momente pline de mers prin nisip palavragind despre orice , momente, momente, momente ce nu se vor lasa niciodata uitate! Sunt fericita caci a FOST, a fost frumos, a fost un vis, a fost al meu!!!!

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de pustiu...

“Nu vreau sa te mai iubesc”, i-am suierat veninos, de o mie de ori. “Te-am iertat, te-am uitat, te-am alungat din inima mea”, i-am strigat disperat, repetat. Ca sa ma auda. Ca sa ma aud. „Pot trai fara tine“, am recitat obsedant un gand, ca o incantatie, ca un leac al imposibilei vindecari.

Si-am soptit, din nou, de o suta de ori: “Nu vreau sa te mai iubesc”. “Te-am uitat, te-am pierdut, te-am ucis in inima mea”, i-am spus, printre lacrimi.  „Pot trai fara tine“, am repetat, umila, in gand, o rugaciune stearpa, spre zei care n-au existat niciodata.

{ Fragment din cartea "Care pe care, barbati si femei" de Alice Nastase si Aurora Liiceanu }

De fiecare data cand m-am indragostit, mi-am dorit sa redevin fecioara...

Sa reinvat minunea imbratisarii dintai, langa inima celui pentru care voiam sa traiesc si sa mor. De fiecare data cand mi-a fost dat sa iubesc din nou, am incercat sa uit numele barbatilor  pe care i-am intalnit mai inainte. Sa spal de pe trup atingerea lor, dorita candva.

Am incercat mereu, din dragoste, sa imi ucid propriul trecut. Si tot din dragoste am vrut sa deslusesc, sa inteleg si sa accept trecutul iubitului meu.

Am ajuns intr-un moment al vietii in care nu-mi mai pot ascunde trecutul. La capetele bratelor mi-au crescut nu aripi, ci prunci.

Ca sa pot intinde mainile spre cer, implorand iubirea sa vina din nou, trebuie sa astept sa cada noaptea si sa strig doar in soapta numele lui, ca si cum nu as sti ca e mult prea departe si, oricum, s-a facut prea tarziu...

{ Fragment din cartea "Care pe care, barbati si femei" de Alice Nastase si Aurora Liiceanu }

Scrisoare din Basarabia

Aceasta poezie am auzito pentru prima data saptamana trecuta de la un tanar de 23 de ani Dragos Galbur, am plins ca un copil in momentul ce o recita! Tocmai din acest motiv am tinut cu dinadins sa o postez aici in arhiva verii mele sa nu ramana uitata pe undeva!


Cu vorba-mi stramba si pripita
Eu stiu ca te-am ranit spunand
Ca mi-ai luat si grai si pita
Si-ai navalit pe-al meu pamant.
In vremea putreda si goala
Pe mine, frate, cum sa-ti spun,
Pe mine m-au mintit la scoala
Ca-mi esti dusman, nu frate bun.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost mintit!
Cu pocainta nesfarsita
Ma rog iubitului Isus
Sa-mi ierte vorba ratacita
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.


Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Afland ca frate-mi esti, odata
Scapai o lacrima-n priviri
Ce-a fost pe loc si arestata
Si dusa-n ocna la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnasii scot si astazi sare
Si nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.


Autor: Grigore Vieru

Fericirea nu se-nvata ...

.. în aceste cîteva zile am învătat ca de fapt fericirea nu se invață așa cum citisem undeva , cîndva.. Fericirea o simți pur și simplu, o simti cind iti adie mirosul de mare, o simti cind iti bate vintul puternic in par la + 36 de grade, o simti cind te joci in noapte descult cu picioarele in apa sub clar de luna si meduzele lumineaza jucaush in mare... cind inchizi ochii si iti zici in gind "Doamne asta e totul atit de adevarat!!!". totul depinde de tine si de ce inseamna fericirea pentru tine, in aceasta vara am invatat sa gasesc fericirea in lucruri mici dar foarte importante si anume in implinirea viselor copilaresti...in indeplinirea oricarui vis pe masura posibilitatilor, mi-am invins frica de a incerca ceva nou, de a incerca!!! Si stii sunt fericita , foarte fericita traiesc din nou, persista senzatia asta ca de la atita fericire si bine salta inima din loc!! 

Liniste in plus...

Eu vreau azi linişte şi poezie

În cântecul cu sentimente pure...

Mai pune peste azi, doar o felie

Şi uită de cuvintele murdare, dure.

Să înălţăm doar cântecul iubire...

Să-l scoatem din povestea cea tăcut.

Să daruim din tortul fericire...

Să spunem lumii cât e de plăcut!...

Te vreau în zâmbetul de dimineaţă,

În zorile ce cheamă sufletul sublim.

Pornesc cu cântecul şi inima curată

Voi spune sentimentului ce ne dorim.

Ascultă liniştea ce cheamă gândul

Şi visele din cartea cu poveşti.

Iţi construiesc cu lacrimi, ţie, basmul

Şi te intreb senin: tu unde eşti?...

Ce frumos miroase ploaia!

Dupa o vara grea , plina de praf, plina de emotii de tot felul, plina de oameni, plina de cunostinte noi, plina de "Eu", a venit... a venit ploaia!!! In camera mea miroase a ploaie.  Acoperisuri ude , piriiase ce se scurg la vale, ploaia acum imi spala tot greul din sufletel, toate amintirile neplacute, toate momentele grele prin care am trecut, tot praful din mine ce ma inabusea si face loc pentru ceva nou, FRESH in vara lui 2011! Intra brize racoroase de august pe fereastra mea si ma cheama sa ma trezesc, sa fac un dush rece, sa ma apuc de frumos, sa comunic cu iubitorii de frumos sa iubesc mai intens, sa visez mai indraznet, sa imi amintesc cit de norocoasa sunt ca am obtinut totusi sansa de a vedea Marea si delta Dunarii in vara asta! Ce frumos miroase ploaia, ce frumos rasare viitorul , ce frumoasa esti si cit de deosebita ai fost Vara lui 2011!

Te rog..

Haide pur si simplu sa existam unul pentru altul?!
Te rog.
Eu am nevoie de asta.
Nu ma pierde de tot.
Nu trebuie…

Si am mai invatat ca ...

Am învăţat că pentru a învăţa ceva, trebuie să-ţi dai seama că nu ştii nimic.

Am învăţat că nu toţi prietenii îţi sînt prieteni şi nu toţi cunoscuţii îţi sînt doar cunoscuţi.

Am învăţat că a-ţi îndreptăţi căderea înseamnă a-ţi sugruma posibila ridicare.

Am învăţat că a amîna iertarea înseamnă a-ţi amîna mîntuirea.

Am învăţat că o inimă învîrtoşată este cea mai mare piedică în calea pocăinţei.

Am învăţat că Dumnezeu ne vrea sau fierbinţi în credinţă sau deloc.

Am învăţat că a pătimi pentru Dumnezeu cu mîndrie de mucenic înseamnă a-ţi anula întreaga nevoinţă şi a-l bucura pe “cel din stînga” noastră.

Am învăţat că nu e niciodată tîrziu să intri în tine şi să faci curăţenie. Tîrziu e deja atunci cînd la uşă bate Stăpînul casei.

Am învăţat că pentru Dumnezeu contează intenţia, nu efectul.

Am învăţat că Dumnezeu nu-i ajută pe cei care nu vor să fie ajutaţi.

Am învăţat că Dumnezeu nu este “corect”, nu este “logic”, nu este “tolerant”.

Am învăţat că fiecare regulă are o excepţie. Chiar şi această regulă…

Am învăţat că în faţa lui Dumnezeu sîntem întîi de toate inimă, şi apoi minte…

Am învăţat că cea mai bună dovadă pentru o prietenie adevărată este jertfa de sine, indiferent de preţul acesteia.

Am învăţat că cei atotştiutori nu se cunosc pe sine.

Am învăţat că a crede în Dumnezeu înseamnă a face ceea ce spune El. Altfel, e o credinţă necredincoasă…

Am învăţat că a mărturisi Adevărul cu voce tare este de datoria fiecărui creştin care pretinde la un loc lîngă Adevărul mărturisit.

Am învăţat însă că mărturisirea orgoliasă a Adevărului este o cale directă către un loc lîngă Cel Orgolios…

Lucrurile astea pur si simplu nu trebuiesc uitate!

Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine.

Avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli, sa învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta, murim.

Am învăţat unele lucruri în viată pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani să câştigi încredere şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai in viaţă. ci PE CINE ai.

Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute, după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă, ci cu ceea ce poţi tu să faci.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp, după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie indiferent de consecinţe.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.

Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă, iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul…

Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fi iertat de alţii, câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.

Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc, şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc, şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru, şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe, cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul, poate linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc, ca să pot să fiu iubit.

Octavian Paler

Spune-mi unde doare!

-Spune-mi unde doare, sa stim unde sa vindecam...
-Dor timpanele cind aud aceeasi mesagerie vocala cind unicul lucru ce asi vrea sa il aud e un simplu"Alo", acel "Alo" viu, al tau, numai pentru mine.
-Dor ochii, cind vad nenumarate apeluri nepreluate de nimeni si cind citesc acel cuvint dur si ieftin si universal ca "Redial"
- Dor degetelede la atita apasat pe acel "Redial"
- Dor mintile cind imi dau seama ca "Redial" nu e de fapt"Vindecama".
-Dor dorurile, cind pur si simplu vreau sa rid cu tine, numai cu tine.....
- Doare partea stinga cind incerc sa adorm, doare pentru ca nu mai sta pe pieptul tau..
- Doare constiinta inainte de somn, pt ca cauta neincetat in fiecare noapte acel "Noapte buna"ce o poate linisti
- Tot ea doare in fiecare dimineata cind realizeaza ca e o noua zi, dar din nou... fara tine..
- Dor picioarele de atita mers in calea ce duce spre constiinta si sufletul tau si pina cind.. nici un rezultat..
- Dor palmele ca nu mai gasesc nimic cind le intind inainte..
- Doare podeaua ca nu-ti mai simte pasii
- Dor bratele, pentru ca, pentru ca perna deja e mult prea rece..
- Dor lacrimile pentru ca numai are cine sa le sarute..
- Dor gindurile pentru ca raman nestiute de tine..
- Dor cuvintele pentru ca raman neadresate tie..
-Doare rasuflarea pentru ca e fara de traire la maxim..
-Ma doare-n piept.. si bate vintul.. pentru ca.... pentru ca... pentru ca nu stiu ... de ce..

..S-a schimbat ceva...

.. Ceva a devenit ,altfel, nou, fresh, Something Has Changed and i love.... ME!!!!...Suna prea banal? poate, insa asta prea putin conteaza, conteaza doar ca incep sa ma cunosc, incep sa ma plac ,sa ma sustin in majoritatea lucrurilor ce le fac, sa ma recuperez:) Mi-e bine, mi-e cu mult mai bine decit acum citeva ore, zile, saptamani,ani...m-am regasit, nu stiu cind anume s-a intimplat asta, insa m-am regasit, si ce e straniu eu nu acolo m-am pierdut, se pare ca m-am lasat purtata de vint..de timp.. de El.. considerindu-ma una din cele mai puternice fiinte ce le cunosc, am reusit totusi sa ma transform intr-o umbra.. in umbra cuiva..sa-mi schimb prioritatile, modul de a gindi de a actiona, de a ma comporta ,de a simti si toate astea pentru ce? pentru a tine cu dintii ceva ce poate undeva in adinc nu exista, sau mai pulseaza slab, sau e pe un fir de ata, sau pur si simplu te-a uitat ,caci cine tine minte o umbra? Ironic sau nu insa am descoperit faptul ca cu cit mai mult ma perfectionam cu atit mai mult "Le" pierdeam, sentimentele, interesul, pasiunea, dorinta, afectiunea.. Concluzie: de ce sa muncesti pt ceva ce niciodata nu v-a fi al tau in intregime?de ce sa te schimbi pt cineva care niciodata nu v-a aprecia chestia asta in tine? Pentru cineva care poate nici nu v-a dori sa te cunoasca dupa asta? DE ce? DE ce? de CE? de ce la atitea intrebari nu ai raspunsuri caci merge vorba despre tine draga mea....

.......

Lipsesti.. de 3 zile:(..ma simt pierduta,  singura, parasita. Nu stiu ce sa scriu, nu stiu daca sa iti  mai scriu, mi-e greu.. si nimic nu ma poate ajuta...Te iubesc... daca mai conteaza.. desigur..

Poti sa construiesti sute de legaturi, insa in lume exista doar o singura pereche de buze, care le completeaza perfect pe ale tale..

... Frumos, prea FRUMOS...

“Iubesc cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeuna”

“Hartia are rabdare, te asteapta sa te gandesti si sa te razgandesti. Nu se supara cand o arunci la cos, nici cand o iei de zece ori de la inceput.”

"Mă simt dezbrăcată. Ocrotirea lui mi-a fost haină. Dragostea lui mi-a fost adăpost."
"Ceea ce mă atragea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent înviaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Dacă nu-i aşa, nu mă interesează. Nu mă intereseazăun bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment dinviaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit."
"S-au facut cercetări toată noaptea. Uşile fuseseră găsite vraişte. Totuşi din casă nu lipsea nimic. Răvăşite erau batistele şi sufletul unui copil. Dar asta n-a băgat nimeni de seamă..."

"Nu! Nu mai vreau să renunţ la orele mele de reflecţie şi vis, la acele plimbări fără ţintă, la clipele asfinţitului care picură liniştite pe fereastră, la noaptea care mă aşteaptă ca o veche prietenă şi-mi dă umărul ei catifelat, destul de larg pentru toate tristeţile mele."

"Te găsesc atât de schimbată încât îmi este teama să nu te înşel pe tine cu tine."
"Nu mă doare nimic anume, şi totuşi mă simt bolnavă."
"Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit."
"Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa!"
Tu ştii cum sună plânsul atunci când nu-l ascultă decât lucrurile din casă, pereţii?
"Ce importanţă are sub ce nume apare iubirea?"
Pasiunea creştea, dureros, dulce... Amară şi dulce.
Te simt şi acum în braţele mele, fierbinte şi totuşi ireală.
Mă revolt: "Nu am dreptul să fiu fericită?" Răspunsul vine dintr-un adânc pe care nu mi-l cunosc, răsunător şi hotărât: "Nu!"
"Aş vrea să ştii că n-ai fost pentru mine o aventură, femeia unei nopţi. Ai fost împlinirea unui vis foarte vechi, iubirea mea cea mare"
Aş vrea ca noaptea asta să rămână izolată, unică în viaţa noastră. Să rămână intactă, nerepetată, nediscutată. Înţelegi?Orice explicaţie ar ştirbi ceva din frumuseţea ei.Orice intrebare, ar naste un raspuns, ce m-ar face sa ma simt umilita...                                                                            

Il iubesti?

“-Il iubesti? ma intreaba un demon…

-da ii raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag…

-Nu mai ai ochi?

-Ba da. dar il vad doar pe el;

-Si iti ajunge?

-Da imi ajunge…

-Si cu ce vezi cerul, copacii?

-cu ochii lui!

-Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e si de rece?

-cu mana lui.

-Si cand ti-e sete ce faci?

-il sarut!

- Si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limpede, buna?…

-apa o simt cu buzele lui.

-Nu-ti place sa pasesti singura, sa simti asfaltul elastic, viu sub pasii tai?

-Ii simt umarul alaturi si, lipita toata de el, ma simt leganata de arcurile pasilor lui.

-Dar oamenii de pe strada?

-Carabusii aceia mari? Umbrele care trec pe langa noi? el spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc…

-Si tu ce crezi?

-Mie mi se pare ca sunt un fel de nastrusnice, grotesti, nefolositoare papusi. Nu le pricep deloc rostul. El crede ca-i vad si ma cearta. Se osteneste, vorbeste, se infurie salbatic. E prost. Nu stie ca-l vad numai si numai pe el.

-Dar bine, de ce?

-Fiindca mi-e drag.

-De ce ti-e drag tocmai de el?

-Asa s-a intamplat. Intr-o zi nu stiu cum parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe in minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat, poate ca stie el. El stie tot…

-Si tu ce stii?

-Il iubesc.

- Si toata ziua ce faci?

-Il astept.

-Si cand vine?

-Ma odihnesc in bratele lui.

- Esti atat de obosita?

-Da, e chinuitor, istovitor sa astepti.!

-Atunci esti nefericita.

-NuFiindca vine.” 

Iubitul meu

Sentimente confuze ma incearca

Corpul ciudat imi reactioneaza

Simt ceva ce nu pot explica

Mii si mii de intepaturi

O simpla atingere si tresar

Inima mai repede imi bate

Ochii parca te vad in intuneric

Oriunde privesc pe tine te zaresc

Esti mereu prezent in mintea mea

Inima te simte mereu aproape

Corpul te doreste in fiece zi din an

Orele petrecute departe de tine

Par a fi veacuri

Iar cele petrecute impreuna

Par a fi secunde

Totul e mai simplu cand nu esti langa mine

Totul pare a fi nesemnificant

In comparatie cu noi

Cu planurile noastre

Cu sperante si vise

Ce impreuna le avem

Doar tu esti pentru mine

Esti ingerul meu

Ce totul imi da si nimic imi cere

Esti tot ce pot sa mi doresc

Esti dorinta fierbinte din noapte

Si calmitatea unei zile de toamna

Esti ceea ce o viata am asteptat si am visat

Esti cel ce ma completeaza fara sa vrea

Esti jumatatea mea…

De-i dragoste

De-i dragoste ce simt,
de ce ma pierd usor,
si inima-mi,saraca,
mi se zbate-n piept nebuna
si nu se mai opreste.
iar ochii mei,bietii de ei
au obosit si nu mai zic nimic, nici ei
iar chipul tau, frumos,mi-e dorr...
a disparut din fata mea asa ....usor.
Si dor, si dor,de ar fi de vre-un folos
blestematul de intrerupator...De-i dragoste ce simt,
de ce ma pierd si mor?

Find the peace..

Trust them, trust you're feelings..

.. toti vorbim de intutitie, de preziceri, coincidente, orice numai nu de sentimentele si trairile noastre, de cite ori ne-am impus sa credem in ceea ce de fapt nu simtim? de cite ori am crezut in minciuna, pentru ca asta am simtit ca e adevarul? de cite ori nu credem, pentru ca  lasam vechile sntimente treite cindva , cindva cind eram in situatii oglinda, sa ne domine... Uneori greseli, alteori "Salvarea", sentimentele sunt cele ce ma duc deseori de manuta prin viata, mult prea des, in ultimul timp exagerat de des. Ce ar fi daca am inchide usa din stinga? de ne-am calauzi numai de "cel de sus", creierasul , cred ca atunci ne-am priva de multe lucruri frumoase si absolut necesare pentru a te simti om..pentru a te simti viu.. De as fi inchis usa, niciodata nu m-as fi invatat sa zbor, niciodata nu as fi stiu adevaratul sens al unei priviri, niciodata nu as fi fost atit de tare dupa cadere, nu m-as fi maturizat atit de repede, nu as fi iubit, nici macar pe mine, nu m-ar fi iubit, nici el, nici.. nimeni..am invatat sa cred in ele, in sentimentele mele, anume ele ma fac deosebita de ceilalti, anume ele ma fac originala si anume ele imi formeaza peronalitatea Eul...iubitile, salvatile,vorbitile,uitatile,regasitile,simtitile, descoperitile,alintatile,incercatile.. caci ele sunt ceea ce va face sa va simtiti viu...Aveti incredere in ele, ele tot timpul spun ADEVARUL!!! Mai departe hotarasti tu .. il accepti sau nu..