Am învăţat că pentru a învăţa ceva, trebuie să-ţi dai seama că nu ştii nimic.
Am învăţat că nu toţi prietenii îţi sînt prieteni şi nu toţi cunoscuţii îţi sînt doar cunoscuţi.
Am învăţat că a-ţi îndreptăţi căderea înseamnă a-ţi sugruma posibila ridicare.
Am învăţat că a amîna iertarea înseamnă a-ţi amîna mîntuirea.
Am învăţat că o inimă învîrtoşată este cea mai mare piedică în calea pocăinţei.
Am învăţat că Dumnezeu ne vrea sau fierbinţi în credinţă sau deloc.
Am învăţat că a pătimi pentru Dumnezeu cu mîndrie de mucenic înseamnă a-ţi anula întreaga nevoinţă şi a-l bucura pe “cel din stînga” noastră.
Am învăţat că nu e niciodată tîrziu să intri în tine şi să faci curăţenie. Tîrziu e deja atunci cînd la uşă bate Stăpînul casei.
Am învăţat că pentru Dumnezeu contează intenţia, nu efectul.
Am învăţat că Dumnezeu nu-i ajută pe cei care nu vor să fie ajutaţi.
Am învăţat că Dumnezeu nu este “corect”, nu este “logic”, nu este “tolerant”.
Am învăţat că fiecare regulă are o excepţie. Chiar şi această regulă…
Am învăţat că în faţa lui Dumnezeu sîntem întîi de toate inimă, şi apoi minte…
Am învăţat că cea mai bună dovadă pentru o prietenie adevărată este jertfa de sine, indiferent de preţul acesteia.
Am învăţat că cei atotştiutori nu se cunosc pe sine.
Am învăţat că a crede în Dumnezeu înseamnă a face ceea ce spune El. Altfel, e o credinţă necredincoasă…
Am învăţat că a mărturisi Adevărul cu voce tare este de datoria fiecărui creştin care pretinde la un loc lîngă Adevărul mărturisit.
Am învăţat însă că mărturisirea orgoliasă a Adevărului este o cale directă către un loc lîngă Cel Orgolios…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu