“Nu vreau sa te mai iubesc”, i-am suierat veninos, de o mie de ori. “Te-am iertat, te-am uitat, te-am alungat din inima mea”, i-am strigat disperat, repetat. Ca sa ma auda. Ca sa ma aud. „Pot trai fara tine“, am recitat obsedant un gand, ca o incantatie, ca un leac al imposibilei vindecari.
Si-am soptit, din nou, de o suta de ori: “Nu vreau sa te mai iubesc”. “Te-am uitat, te-am pierdut, te-am ucis in inima mea”, i-am spus, printre lacrimi. „Pot trai fara tine“, am repetat, umila, in gand, o rugaciune stearpa, spre zei care n-au existat niciodata.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu