marți, 6 septembrie 2011

Poezii


 

In jur prea multe bluze albe,

Si multi vegheaza al meu somn,

Iar sunete de aparate,

Ma impiedica sa dorm...


Siringi, pastile, somnifere.

Sunt cunoscute de al meu corp,

Si ei toti lupta pentru mine,

Pentru viata unui mort...


Banalitatea e prea mare

Cind zilnic intreaba cum ma simnt?

De ce ei lupta pentru mine?

Cind eu nu mai doresc nimik...


Si toti rostesc, dar pe ascuns

Ca lovitura e prea mare

Desi am obosit sa le afirm

Ca fizic nimic nu ma doare.


Da, am dureri ingrozitoare,

Dar nu se amelioreaza cu calmante,

Si pentru ale putea percepe,

Nu sunt suficienti, sapte ani de facultate.


Si nu exista tratament,

Pe care l-ati putea recomanda

Caci aceasta durere

Niciodata diagnosnic nu va avea.


In timp ce ei lupta-n zadar,

Eu ma tratez cu amintiri

Doar ele acum mai pot amiliora

Vibratiile unei gindiri...


Si zile intregi privesc pe geam

Cum ninge atit de linistit,

Sunt fulgii tai, acum eu am

Dovada ca esti fericit...


As vrea sa fug, sa-i prind in palme

Caci sunt trimisi de tine

Dar iarasi ei nu-mi permit

Pe semne nu ma simnt prea bine.


Si atunci fulgii inceteaza

Dansul lor de vis

Eu plingind stau la fereastra

Si regret ca NU TE-AM PRINS...
  • Stumble This
  • Fav This With Technorati
  • Add To Del.icio.us
  • Digg This
  • Add To Facebook
  • Add To Yahoo

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu