de ..Gânduri şi trăiri
In jur prea multe bluze albe,
Si multi vegheaza al meu somn,
Iar sunete de aparate,
Ma impiedica sa dorm...
Siringi, pastile, somnifere.
Sunt cunoscute de al meu corp,
Si ei toti lupta pentru mine,
Pentru viata unui mort...
Banalitatea e prea mare
Cind zilnic intreaba cum ma simnt?
De ce ei lupta pentru mine?
Cind eu nu mai doresc nimik...
Si toti rostesc, dar pe ascuns
Ca lovitura e prea mare
Desi am obosit sa le afirm
Ca fizic nimic nu ma doare.
Da, am dureri ingrozitoare,
Dar nu se amelioreaza cu calmante,
Si pentru ale putea percepe,
Nu sunt suficienti, sapte ani de facultate.
Si nu exista tratament,
Pe care l-ati putea recomanda
Caci aceasta durere
Niciodata diagnosnic nu va avea.
In timp ce ei lupta-n zadar,
Eu ma tratez cu amintiri
Doar ele acum mai pot amiliora
Vibratiile unei gindiri...
Si zile intregi privesc pe geam
Cum ninge atit de linistit,
Sunt fulgii tai, acum eu am
Dovada ca esti fericit...
As vrea sa fug, sa-i prind in palme
Caci sunt trimisi de tine
Dar iarasi ei nu-mi permit
Pe semne nu ma simnt prea bine.
Si atunci fulgii inceteaza
Dansul lor de vis
Eu plingind stau la fereastra
Si regret ca NU TE-AM PRINS...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu