La mare, nu m-am gandit niciodata la ce ma nemultumeste

.Imi ajungea ce simteam. Daca eram doi, era sa fie un vis. Dar chiar si cand eram singura, retrasa intr-un loc pustiu, singuratatea nu ma deranja. O limpezeau, parca, valurile care spalau pe nisip urmele lasate de alte valuri. Ca intr-o amintire a amintirii. Si linistea sufletului meu  ma facea sa zbor , peste valuri peste amintiri..poveste mea in marea mea :)