Vara lui 2011

.. Acum dupa toate cele 3 luni trecute din vara lui 2011, am un chef nebun sa o imbratisez si sa urlu din adincul plaminilor un mare MULTUMESC!!!!! Un mare multumesc pentru oamenii noi ce mi i-a dat sa-i cunosc, un mare multumesc pentru intensitatea emotiilor cu care am pasit din zi in zi, un mare multumesc pentru ca m-a ajutat sa ma redescopar, un mare multumesc pentru insetare, pentru doruri, pentru pofte si un mare multumesc pentru implinirea celor mai indraznete vise, un mare multumesc pentru aripi , un mare multumesc pentru zbor.As scrie la infinit despre tot ce am primit de la Vara lui 2011,insa acum nu vreau decit sa cuprind cu mare drag infinitul si sa-l intreb ce a cautat sa imi ofere in vara asta si de am primit totul,de nu am scapat ceva.. Momentele pline de caldura imbratisarilor , momente pline de ris pina la lacrimi, momente de creatie, momente de frumos, de dans pina au cazut tocurile de la sandale, momente de calm si totodata de euforie scaldata in apa marii, momente de clar de luna plina, momente pline de lacrimi si uimire din emotiile cauzate de un rasarit, , nopti de nesomn si pline de culori, momente pline de mers prin nisip palavragind despre orice , momente, momente, momente ce nu se vor lasa niciodata uitate! Sunt fericita caci a FOST, a fost frumos, a fost un vis, a fost al meu!!!!

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de pustiu...

“Nu vreau sa te mai iubesc”, i-am suierat veninos, de o mie de ori. “Te-am iertat, te-am uitat, te-am alungat din inima mea”, i-am strigat disperat, repetat. Ca sa ma auda. Ca sa ma aud. „Pot trai fara tine“, am recitat obsedant un gand, ca o incantatie, ca un leac al imposibilei vindecari.

Si-am soptit, din nou, de o suta de ori: “Nu vreau sa te mai iubesc”. “Te-am uitat, te-am pierdut, te-am ucis in inima mea”, i-am spus, printre lacrimi.  „Pot trai fara tine“, am repetat, umila, in gand, o rugaciune stearpa, spre zei care n-au existat niciodata.

{ Fragment din cartea "Care pe care, barbati si femei" de Alice Nastase si Aurora Liiceanu }

De fiecare data cand m-am indragostit, mi-am dorit sa redevin fecioara...

Sa reinvat minunea imbratisarii dintai, langa inima celui pentru care voiam sa traiesc si sa mor. De fiecare data cand mi-a fost dat sa iubesc din nou, am incercat sa uit numele barbatilor  pe care i-am intalnit mai inainte. Sa spal de pe trup atingerea lor, dorita candva.

Am incercat mereu, din dragoste, sa imi ucid propriul trecut. Si tot din dragoste am vrut sa deslusesc, sa inteleg si sa accept trecutul iubitului meu.

Am ajuns intr-un moment al vietii in care nu-mi mai pot ascunde trecutul. La capetele bratelor mi-au crescut nu aripi, ci prunci.

Ca sa pot intinde mainile spre cer, implorand iubirea sa vina din nou, trebuie sa astept sa cada noaptea si sa strig doar in soapta numele lui, ca si cum nu as sti ca e mult prea departe si, oricum, s-a facut prea tarziu...

{ Fragment din cartea "Care pe care, barbati si femei" de Alice Nastase si Aurora Liiceanu }

Scrisoare din Basarabia

Aceasta poezie am auzito pentru prima data saptamana trecuta de la un tanar de 23 de ani Dragos Galbur, am plins ca un copil in momentul ce o recita! Tocmai din acest motiv am tinut cu dinadins sa o postez aici in arhiva verii mele sa nu ramana uitata pe undeva!


Cu vorba-mi stramba si pripita
Eu stiu ca te-am ranit spunand
Ca mi-ai luat si grai si pita
Si-ai navalit pe-al meu pamant.
In vremea putreda si goala
Pe mine, frate, cum sa-ti spun,
Pe mine m-au mintit la scoala
Ca-mi esti dusman, nu frate bun.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost mintit!
Cu pocainta nesfarsita
Ma rog iubitului Isus
Sa-mi ierte vorba ratacita
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.


Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Afland ca frate-mi esti, odata
Scapai o lacrima-n priviri
Ce-a fost pe loc si arestata
Si dusa-n ocna la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnasii scot si astazi sare
Si nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.


Autor: Grigore Vieru

Fericirea nu se-nvata ...

.. în aceste cîteva zile am învătat ca de fapt fericirea nu se invață așa cum citisem undeva , cîndva.. Fericirea o simți pur și simplu, o simti cind iti adie mirosul de mare, o simti cind iti bate vintul puternic in par la + 36 de grade, o simti cind te joci in noapte descult cu picioarele in apa sub clar de luna si meduzele lumineaza jucaush in mare... cind inchizi ochii si iti zici in gind "Doamne asta e totul atit de adevarat!!!". totul depinde de tine si de ce inseamna fericirea pentru tine, in aceasta vara am invatat sa gasesc fericirea in lucruri mici dar foarte importante si anume in implinirea viselor copilaresti...in indeplinirea oricarui vis pe masura posibilitatilor, mi-am invins frica de a incerca ceva nou, de a incerca!!! Si stii sunt fericita , foarte fericita traiesc din nou, persista senzatia asta ca de la atita fericire si bine salta inima din loc!! 

Liniste in plus...

Eu vreau azi linişte şi poezie

În cântecul cu sentimente pure...

Mai pune peste azi, doar o felie

Şi uită de cuvintele murdare, dure.

Să înălţăm doar cântecul iubire...

Să-l scoatem din povestea cea tăcut.

Să daruim din tortul fericire...

Să spunem lumii cât e de plăcut!...

Te vreau în zâmbetul de dimineaţă,

În zorile ce cheamă sufletul sublim.

Pornesc cu cântecul şi inima curată

Voi spune sentimentului ce ne dorim.

Ascultă liniştea ce cheamă gândul

Şi visele din cartea cu poveşti.

Iţi construiesc cu lacrimi, ţie, basmul

Şi te intreb senin: tu unde eşti?...

Ce frumos miroase ploaia!

Dupa o vara grea , plina de praf, plina de emotii de tot felul, plina de oameni, plina de cunostinte noi, plina de "Eu", a venit... a venit ploaia!!! In camera mea miroase a ploaie.  Acoperisuri ude , piriiase ce se scurg la vale, ploaia acum imi spala tot greul din sufletel, toate amintirile neplacute, toate momentele grele prin care am trecut, tot praful din mine ce ma inabusea si face loc pentru ceva nou, FRESH in vara lui 2011! Intra brize racoroase de august pe fereastra mea si ma cheama sa ma trezesc, sa fac un dush rece, sa ma apuc de frumos, sa comunic cu iubitorii de frumos sa iubesc mai intens, sa visez mai indraznet, sa imi amintesc cit de norocoasa sunt ca am obtinut totusi sansa de a vedea Marea si delta Dunarii in vara asta! Ce frumos miroase ploaia, ce frumos rasare viitorul , ce frumoasa esti si cit de deosebita ai fost Vara lui 2011!

Te rog..

Haide pur si simplu sa existam unul pentru altul?!
Te rog.
Eu am nevoie de asta.
Nu ma pierde de tot.
Nu trebuie…

Si am mai invatat ca ...

Am învăţat că pentru a învăţa ceva, trebuie să-ţi dai seama că nu ştii nimic.

Am învăţat că nu toţi prietenii îţi sînt prieteni şi nu toţi cunoscuţii îţi sînt doar cunoscuţi.

Am învăţat că a-ţi îndreptăţi căderea înseamnă a-ţi sugruma posibila ridicare.

Am învăţat că a amîna iertarea înseamnă a-ţi amîna mîntuirea.

Am învăţat că o inimă învîrtoşată este cea mai mare piedică în calea pocăinţei.

Am învăţat că Dumnezeu ne vrea sau fierbinţi în credinţă sau deloc.

Am învăţat că a pătimi pentru Dumnezeu cu mîndrie de mucenic înseamnă a-ţi anula întreaga nevoinţă şi a-l bucura pe “cel din stînga” noastră.

Am învăţat că nu e niciodată tîrziu să intri în tine şi să faci curăţenie. Tîrziu e deja atunci cînd la uşă bate Stăpînul casei.

Am învăţat că pentru Dumnezeu contează intenţia, nu efectul.

Am învăţat că Dumnezeu nu-i ajută pe cei care nu vor să fie ajutaţi.

Am învăţat că Dumnezeu nu este “corect”, nu este “logic”, nu este “tolerant”.

Am învăţat că fiecare regulă are o excepţie. Chiar şi această regulă…

Am învăţat că în faţa lui Dumnezeu sîntem întîi de toate inimă, şi apoi minte…

Am învăţat că cea mai bună dovadă pentru o prietenie adevărată este jertfa de sine, indiferent de preţul acesteia.

Am învăţat că cei atotştiutori nu se cunosc pe sine.

Am învăţat că a crede în Dumnezeu înseamnă a face ceea ce spune El. Altfel, e o credinţă necredincoasă…

Am învăţat că a mărturisi Adevărul cu voce tare este de datoria fiecărui creştin care pretinde la un loc lîngă Adevărul mărturisit.

Am învăţat însă că mărturisirea orgoliasă a Adevărului este o cale directă către un loc lîngă Cel Orgolios…

Lucrurile astea pur si simplu nu trebuiesc uitate!

Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine.

Avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli, sa învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta, murim.

Am învăţat unele lucruri în viată pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani să câştigi încredere şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai in viaţă. ci PE CINE ai.

Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute, după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă, ci cu ceea ce poţi tu să faci.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp, după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie indiferent de consecinţe.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.

Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă, iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul…

Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fi iertat de alţii, câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.

Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc, şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc, şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru, şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe, cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul, poate linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc, ca să pot să fiu iubit.

Octavian Paler